.......





Site ionivan.ro - ARHIVA
Editorialul

Un editorial vizeaza o abordare la un moment dat aspra problemelor care intereseaza un grup important de cititori ai acestui site. Pentru inceput aici sunt definite aspectele esentiale legate de modalitatea in care se construieste editorialul, astfel incat sa se asigura omogenitatea abordarii in timp.

  1. Se defineste problema de abordat in contextul unui obiectiv clar specificat.
  2. Sunt detaliate aspectele privind informatiile de intrare, rezultatele urmarite si legaturile dintre ele.
  3. Se identifica o serie de corelatii intre intrari si rezultate.
  4. Se construiesc ipoteze privind evolutia in timp a elementelor ce definesc problema.
  5. Se propun solutii ce modalitatile care in realitate influenteaza rezultatele.

La fiecare saptamana va apare un alt editorial, mai ales ca vremurile traite acum impun o astfel de abordare si dambovita are ca sursa de inspiratie nenumarate fatete ce trebuie exploatate eficient. va fi vorba de o tratare la nivel de subiect, fara a se merge pe un mozaic de probleme. Ideea de guru mi se pare exagerata si tocmai de aceea presa scrisa a disparut. Punand patima in tratari incomplete si usor vinovate ca abordare imoral-financiara, de la o posta s-a vazut ca a functionat bagatul in cerneala pana la gat comtra cost. Dovada este evolutia unor oameni ai condeiului ca pozitie sociala, ca posesie de pungi cu sume invelite in ziar, mergand ca anonimi pe strazi, spre a cumpara actiuni. Aici nu este cazul, pentru ca editorialele sunt orientate spre probleme care intereseaza mai putin zone in care lumea se inflameaza nejustificat. In alta ordine de idei, abordarea de probleme dare nu duc la nimic va fi lasata in seama altora. S-a observat obsesia spre aspecte negative: batai, abuzuri, crime, violuri, jafuri, incaierari, arestari, tepuiri, inselaciune, adulter, divorturi, rapiri, furturi, separari, ruinari, falimente, injunghieri, spanzurati, aruncari in gol de la balcon, accidente, deraieri, cutremure, explozii, incendii, atacuri, explozii, autoincendieri, demiteri, procese, deraieri, flagranturi, situatii penibile, incatusari, decese, inmormantari in direct, analize subiective, analize patimase, exclusivitati, lacrimi, situatii limita, saracie, interviuri si reportaje in puscarii, arestari in direct, incatusati, reportaje pe targa, suferinte, drame, infidelitati, iertari, scene fierbinti, stupiditati, tentative de tot felul, asa-zise povesti de viata. Adica tot ceea ce este rau, ca in mintea multora acestea sunt stiri, aduc bani datorita sentimentelor de compatimire si mai ales datorita curiozitatii ce se dezvolta in fata neobisnuitului. Nu asa trebuie vazut un editorial. El este o prezentare a problemei, o analiza a contextului si dezvoltarea unui rationament ce vizeaza puncte de vedere fundamentate. Sunt luate in atentie experiente si cel mult se fac previziuni, cu argumente. Concluziile vizeaza directii a caror probabilitate de producere este suficient de mare pentru a crea cat de cat o convingere.
Sunt preferate lucrurile exacte, neambigue si mai ales, cele directe, din care se vede cu claritate un rationament, nelasandu-l pe analist sa inteleaga ce vrea cu asa-zise formulari diplomatice, datorate fricii.
Este anuntata acum numai intentia si se va dovedi in cele ce vor urma, ca abordarile sunt orientate spre aspecte pozitive, pentru ca numai cu astfel de evaluari se inregistreaza progrese notabile. Nu trebuie tratate toate aspectele in roz, dar trebuie considerate acele fenomene care creaza premisele dezvoltarii si nu ale regresului. Toata lumea vorbeste de vid legislativ, de inexistenta unor reguli scrise. daca acestea exista dar interpretarea lor este rastalmacita generand cele mai absurde situatii, deja s-a creat un cerc vicios, din a carui iesire se realizeaza numai si numai prin multa vointa si printr-un efort considerabil.
Editorialele care vor apare aici sunt texte nu prea lungi, concentrate pe teme de informatica, de cele mai multe ori, pentru ca acest site are un grup tinta deja bine definit spre acest domeniu. Vor fi tratate aspecte clare ce vizeaza informatica economica prin prisma unor evenimente cotidiene, caci pornind de la fapte banale se ajunge la situatii limita, buturuga mica, rasturnand in toate cazurile carul cel mare, incarcat pana la refuz cu tot felul de lucruri inutile.
21 octombrie - 10 noiembrie 2012.

Toate textele de pe prima pagina sunt salvate in ARHIVA

Ipoteze socante

Foarte multe institute de cercetari lanseaza care mai de care ipoteze socante, care au darul de a speria grupuri semnificative de persoane. Se vorbeste despre identificarea cauzelor unor boli, facand referire exacta la aparate, substante si activitati. Se vorbeste de remedii ale unor stari prin luarea de masuri care nu dauneaza dar care sunt la indemana oricui. Sunt situatii in care colectivitatile sunt impartite in subcolectivitati, facandu-se judecati de valoare in mod categoric, prin faptul ca subcolectivitatile sunt disjuncte. Alte institute efectueaza calcule si pe baza rezultatelor sunt trase concluzii cu caracter de maxima generalitate.
pentru a da credibilitate unor astfel de demersuri este important sa se precize:
  • ipotezele care au stat la baza rationamentelor
  • metodele cantitative utilizate
  • testele care au validat rezultatele obtinute
  • natura valabilitatii concluziilor
  • caracterul categoric sau caracterul experimental
  • cerinte de viitor in continuarea cercetarilor.

    Este necesar sa se porneasca de la unele aspecte teoretice foarte clare pentru care exista un aparat statistico-matematic pus la punct si verificat in biologie si in geologie, dar si in constructii sau in alte domenii ingineresti si nu numai. In acest sens trebuie pornit de la ideea ca metodele cantitative opereaza cu multimi omogene. Lucrurile sunt foarte clare in a defini o multime omogena, atat din punct de vedere practic, cat mai ales din punct de vedere teoretic. Multimea creioanelor colorate, neascutite, este o multime omogena. Multimea autoturismelor FERRARI 458 Spider este cu siguranta o multime mai mult decat omogena, adica este formata din elemente aproape identice. Trebuie specificat daca se lucreaza cu intreaga colectivitate sau se lucreaza cu un esantion. Daca se lucreaza cu intreaga colectivitate, este unoa, daca se lucreaza cu esantionul, trebuie sa se vina cu informatii suplimentare, care vizeaza:

  • cat de mare este esantionul
  • daca este reprezentativ
  • care este marja de eroare
  • cum a fost construit esantionul
  • ce metoda de prelucrare a datelor s-a utilizat
  • care este credibilitatea soindajului, in raport cu un istoric dat.

    In lipsa acestor informatii, totul este pus pe nisipuri miscatoare si totul are caracter relativ de barfa, in niciun caz de abordare stiintifica, devenind stire sau mai rau, ceva socant, misterios si ingrozitor, gata sa sperie pana la disperare pe cel care este mai slab de inger la citirea unui text aiuritor. In cazuri cu implicatii majore pentru societate, trebuie procedat astfe:

  • se defineste un prag de eroare foarte mic
  • se iau multimi omogene, specificandu-se criteriile care au stat la baza, criterii foarte solide
  • se constituie mai multe esantioane reprezentative
  • se detrmina studiul pe aceste esantioane pe un interval de timp semnificativ
  • se culeg date care sunt prezentate transparent
  • se aplica o metoda cantitativa adecvata contextului dfinit
  • se verifica toate ipotezele impuse de acea metoda
  • se prezinta rezultatele obtinute
  • sunt indicate marjele de eroare
  • se descriu riscurile ca rezultatele corecte sa fie respinse sau ca rezultate eronate sa fie acceptate
  • se lasa deschisa analiza stabilitatii chiar daca au fost folosite mai multe esantioane.

    Activitatea stiintifica beneficiaza de o anume acuratete si tocmai de aceea, in comunicatele care furnizeaza stirile trebuie incluse acele elemente care lasa loc indoielii, caracterului deschis si mai ales creaza contextul existentei si a altor abordari care au o probabilitate de a duce spre alte concluzii. In chestiunile ipmportante trebuie luate in considerare ipoteze care sa conduca la acceptarea rezultatelor, fara prea multe argumente colaterale. Una dintre ipoteze este legata de dimensiunea esantionului. Una este sa se vorbeasca despre 30 de elemente in esantiona, alta este ca esantionul sa fie format din 2000 de elemente si cu totul altfel se pune problema cand esantionul are 30.000 componente, adica de 10 ori mai multe decat o cere dimensiunea unui esantion care asigura o marje de eroare + sau - de 3%. Iar daca se mai subliniaza ca esantionul este si reprezentativ aratand ce se intelege prin aceasta in raport cu studiul care s-a efectuat, deja rezultatele au o mare greutate. daca se vorbeste de mai multe esantioane reprezentative, iar studiile s-au efectuat independent si rezultatele au fost similare, cercetarea deja miroase a fi perfecta...
    Cand se vorbeste ca un echipament ca este la baza unei anumite consecinte dramatice, este necesar sa se spuna clar cum s-a procedat. Cum s-a derulat cercetarea. Sa se publice date despre populatia studiata, despre intervalul luat in considerare si mai ales sa se faca distinctie intre lotul persoanelor care au interactionat cu echipamentul si ce efecte au fost inregistrate, in comparatie cu lotul persoanelor care nu au interactionat. Trebuie sa existe suficient de multe elemente care sa justifice ca cele doua colectivitati sunt omogene, iar singurul element ce le diferentiaza este interactiunea cu respectivul echipament, care pe concret este telefonul mobil sau o antena de telefon mobil aflata pe un bloc. Legatura dintre un transformator de inalta tensiune si aparitia unor tumori cerebrale a fost demonstrata complet si demonstratia a ramas credibila prin ipotezele de lucru, metodele de analiza si mai ales prin transparenta cercetarii si a modului in care au fost obtinute rezultatele. Tot asa trebuie procedat si in cazul studierii efectului sfectei asupra culorii parului, a studierii razelor X asupra anemonelor. Ma refer la piesa de la Teatrul Mic unde a stalucit marea actrita Olga Tudorache, acum multi ani.





    • Managementul evenimentului

    Fiecare moment al existentei noastre este un eveniment si de aceea trebuie sa i se acorde importanta cuvenita. Pentru oricare dintre momente, privite ca evenimente se impune un management adecvat.

    1. Se defineste exact denumirea evenimentului.
    2. Sunt stabileste obiectivul urmarit.
    3. Se construieste procedura de derulare a evenimentului.
    4. Se enumera etapele in succesiunea lor, cu intrari, iesiri si actiuni.
    5. Se estimeaza durate si costuri.
    6. Sunt enumerate riscurile care pericliteaza succesul.
    7. Este analiuzata repetitivitatea.
    8. Sunt estimate efectele de antrenare multipla.
    9. Se ierarhizeaza persoanele incluse.

    Involuntar, evenimentele se deruleaza cu viteza luminii si de cele mai multe ori se crede ca ele merg natural sau la voia intamplarii. Prin repetitivitatea lor, multe dintre evenimente curg firesc, fara a mai fi vorba de o chestiune controlata, careia i s-a asociat un management adecvat. Stersul nasului in batista, evident, nu trebuie sa i se asigure un management, pentru ca fiind ceva de rutina, nu mai intra in categoria evenimentelor, desi acesta este un eveniment, daca ne amintim de drama unui personaj dintr-o povestioara de Gogol...

  • Se defineste exact denumirea evenimentului:stersul nasului in batista.
  • Sunt stabileste obiectivul urmarit:rezolvarea unei probleme care jeneaza.
  • Se reutilizeaza procedura de derulare a evenimentului.
  • Se enumera etapele:
          - se scoate batista
          - se duce batista la nas
          - se sufla nasul in batista fara zgomot
          - se duce batista in buzunar
  • Durata:cateva secunde.
  • Costurile:legate de pozitia sociala in caz de executie eronata.
  • Sunt enumerate riscurile care pericliteaza succesul:zgomote, lipsa batistei.
  • Repetitivitatea:depinde de starea de sanatate, raceala, gripa.
  • Sunt estimate efectele de antrenare multipla.
  • Persoanele afectate depind de locul unde se produce evenimentul.

    Este cu atat mai putin de inteles, cum lucruri importante nu sunt tratate ca evenimente si nu li se acorda importanta corespunzatoare. Numai asa se explica atitudinile legate de ceasul rau, nu mi-am dat seama, nu am crezut ca se va intampla asa ceva, asa a fost sa fie, asa a vrut Cel de Sus, a fost in locul nepotrivit si in momentul nepotrivit, nu are nicio explicatie. Toate sunt evenimente. Toate au un management. Toate trebuietratate cu seriozitate, complet, fara a lasa detaliile la voia intamplarii. Orice alta abordare are ca efect derularea evenimentului cu efecte dintre cele mai spectaculoase si cu probabilitati dintre care cele legat de a avut noroc, a scapat ca printre urechile acului, i-a suras sansa, are un inger pazitor, a avut zile au niveluri periculos de mici. Evenimentele trebuie tratate dupa o schema clara si experienta acumulata de fiecare persoana are ca efect in primul si in primul rand o tratare completa, cat mai obiectiva, in care elementele de superficialitate trec pe un plan secund, acordandu-se importanta beneficiilor imediate dar mai ales celor pe termen lung. Si pentru a arata ca asa stau lucrurile, in continuare sunt analizate cateva evenimente si se identifica managementul acestora in ipoteze stabilite.
    Unul dintre evenimente este MASA FESTIVA A UNEI NUNTI. Frumos, foarte frumos, periculos de frumos, dramatic de frumos, groaznic de frumos, jenant de frumos. Toate acestea se ating daca si numai daca managementul respecta sau nu respecta cerinte, adica in momentul in care organizatorul isi doreste asa ceva. Trebuie luate lucrurile pas cu pas, maruntel si analizate prin prisma oricarui eveniment, caci si MASA FESTIVA A UNEI NUNTI este tot un eveniment ca oricare altul, precum spalatul mainilor, cumparatul unui ziar, apasarea pedalei de acceleratie sau spalatul geamurilor la un banal Ferrari din dotare. In Ro evenimentul este tratat ca un mare business, fiind sansa unica de a obtine profit apropape de 1:1 cam cum se obtine in traficul cu arme, ceea ce este de-a dreptul spectaculos, benefic si atractiv, pentru cine se face ca investeste. E ca la productia de carte: tipograful ia 30%, editorul ia 30%, vanzatorul ia 30% iar parlitul de scriitor ia 10%, fara ca tipograful si editorul sa bage banul. Totul este pe masura ce se face vanzarea, cel care isi recupereaza banutul fiind autorul, cel cu profitul la nivelul cel mai stupid. Asa ca:
    - se defineste obiectivul : castig maxim - se stabileste data care nu trebuie sa fie pe concedii sau imediat dupa venirea din concediu
    - se cauta restaurantul (locatia) care accepta cel mai mic avans
    - se stabilesc meniul, decoratia si muzica
    - se fac estimari ale costurilor totale, cu producerea de ajustari care vizeaza atingerea obiectivului
    - se face lista cu invitati
    - se construieste lista de riscuri
    Se trece la construirea grafului GANTT care include toate activitatile, in cele mai mici detalii, fara a lasa la voia intamplarii absolut nimic, intrucat neglijarea oricarui detaliu face sa se naruie atingerea obiectivului suprem, obtinerea banutului adevarat, printr-o pseudoinvestieie in care comparatia cu jocurile organizate de Loterie, acestea din urma palesc in primul rand prin faptul ca riscurile sunt sub control, nu sunt lasate la voia unui aparat pneumatic cu bile, ci sunt tinute, daca sunt tinute, sub control de o mana forte, in care profitul este calculat la centima, nu estimat, ci calculat, adica exact.

    Este util un calcul:
    100 - numarul invitatilor
    40 - pretul in EURO pentru un tacam
    1000 - pretul muzicii in EURO
    2000 - locatia plus amenajarile florale in EURO
    1000 - pretul in EURO al bauturii, adica vin si tarie si apa minerala
    1000 - ceremonia religioasa si tot felul de ciubuce in EURO
    Adica un cost in EURO de 10.000EURO.
    Daca exista un avans de 2000EURO, adica se investeste suma de 2000EURO pentru sa zicem 3 luni, profitul se calculeaza pornind de aici.
    In ipoteza ca un invitat daruieste masa cu 100EURO, adica 200EURO de familie, ceea ce este la oras destul de putin, rezulta incasari de 10.000EURO ceea ce inseamna ca nu s-a pierdut nimic, nu s-a castigat nimic, exact la in legea conservarii masei. daca insa, fiecare persoana daruieste masa cu 150EURO, se schimba Maritza, se incaseaza 15.000EURO, adica se castiga 5.000EURO. Iar la 2000EURO investiti, in 3 luni profitul net este 5000 EURO, ceea ce conduce la ideea ca toti traficantii de arme trebuie sa treaca sa se ocupe de nunti ca profitul este de 1:2,5, ceea ce este mai mult decat excelent si in plus este curat, fara riscuri, fara embargo si fara liste negre.
    Evident se construiesc si modele mai mult sau mai putin cibernetice de maximizare a profitului si de stabilire a numarului maxim sau a numarului minim de invitati. Ip[otezele sunt dintre cele mai colorate, ceea ce dau natura modelelor, facand trecerea de la modelele contabilicesti catre cele dinamice, cu argumente intarzaiate, de ce nu si ceva de data mining...
    Trebuie trecut si la alte evenimente, ceva mai prozaice, dintre care unul este cel legat de linsul clantei unui sef.
    Obiectivul urmarit: intrarea in gratiile sefuluiin vederea de obtinere a fooloaselor oferite cu zgarcenie de acesta.
    Durata: tot timpul cat respectivul ramane sef, dupa care lingatorul pozeaza primul in cel mai oprimat.
    Procedura: depinde de rutina, de caracter, de experienta corespunde oricarui act artistic specific transformarii in presh.
    Pasul unu: construirea vocabularului format din cuvinte specifice slugarniciei.
    Paul doi: definirea atitudinii de persoana fara coloana vertebrala, cu iuteala gesturilor de sluga.
    Pasul trei: construirea zambetului asimetric in contrast cu simetria fetei care marcheaza un anume nivel de prostie nedisimulata.
    Pasul patru: coordonarea gesturilor cu zambetul si cu vorba realizand in acest fel arhetipul perfect de linge oricand si orice clante.
    Pasul cinci: enumerarea riscurilor conduce la o lista vida, intrucat toti sefii, fara exceptie, doresc lingai in jurul lor sau nu au puterea sa-i respinga.
    Pasul sase: estimarea costurilor merita, intrucat avantajele sunt infinite, mai ales cand lingaul nu este indreptatit sa primeasca nimic din ceea ce obtine aplicand cu religiozitate pasii procedurii...
    Problemele de management ale evenimentului LINGEREA DE CLANTE presupune un curs de scurta durata dar se bazeaza pe multa vointa, mai ales atunci cand din familie lipseste exersarea acestei profesii. daca este ceva usor ereditar, prin management de eveniment are loc numai perfectionarea de tehnici si cresterea nivelului de profitabilitate, prin reducerea timpilor de exprimare a slugarniciei si prin multiplicarea actiunilor indreptate spre mai multi sefi pe diferite paliere.
    In mod concret, lingaul, care este si slugarnic:
    - striga prezent chiar si cand nu este chemat
    - isi ofera serviciile facandu-se util mai ales cand nu trebuie
    - creaza senzatia ca face ceva special si cand se afla in situatii banale sau ridicole
    - aproba mecanic orice, iar cand se face de ras, trece cu nonsalanta peste intamplare
    - curata, drege, inveseleste dovedindu-se un mascarici perfect
    - promite vrute si nevrute, fara a se tine de cuvant
    - lauda in toate partile si minte inconstient
    - se considera monument al discretiei desi vinde si cumpara cat de mult ii sta in puteri
    - se incurca in propriile-i laudarosenii fara masura.
    Este regretabil ca inca nu s-a scris un TRATAT DE LINGUSIRE pentru a usura ivatarea de catre novici a tot ce este necesar pentru a atinge un nivel de maiestrie in aceasta directie. Luatul de la zero nu este benefic si invatarea dupa ureche inseamna o mare pierdere de timp, dar persoanele tenace izbandesc cu certitudine in acest mare hatis care este societatea romaneasca postdecembrista, cu plusurile si cu minusurile ei.
    Un concediu, este un eveniment. Un examen este un eveniment. A bea o cafea este un eveniment, nu in sine ci datorita faptului ca in prea multe cazuri cafeaua se dovedeste a fi un fel de spalatura de vase, datorita lacomiei celor care o pregatesc, prin refolosirea la infint a zatului. Alegerea serviciului este un eveniment. dar si mersul intr-un club pentru distractie, este tot un eveniment. Si regizarea unui eveniment este ea insasi un eveniment, care presupune un management adecvat. Cine isi imagineaza ca paparazzi stau la usa blocului unei starlete sa vada ce si cum, chiar se insala amarnic. Se procedeaza astfel: - se alege emisiunea sau tabloidul
    - se face o mica descriere
    - se face scenariul
    - se trece la actiune
    - se fac poze sau filmulete
    - se difuzeaza
    - urmeaza plata.
    Cine crede ca e altfel, sa faca un calcul:
    - cati reporteri 24 din 24 ar trebui
    - cate rateuri
    - cate salarii fara rost
    - care este nivelul taxelor si impozitelor catre stat...
    Ori asa cum s-a zis, lucrurile sunt extrem de simple, pana la penibil de simple. Toata lumea castiga. Divorturi in direct. Batai in direct. Adulteruri in direct. Totul in direct si la maxima audienta. S-a ajuns la lucruri grotesti. Urcarea in sicrie, tentative de suicid, balacareli cu injuraturi si lista continua. Dar totul s-a prabusit in banal, asa ca trebuie dezvoltat un management al creativitatii orientat pe noi evenimente credibile, cat de cat, cu costuri suportabile pentru toate partile.
    Ce este si cu stiinta aceasta! A cuprins toate sferele, incat nu mai este loc de nimic. Totul este stiinta. Daca marele da Vinci facea stiinta cand picta, acum in zilele noastre stiinta este totul, iar managementul evenimentelor este deja ceva care a atins universalitatea. Asa cum omul respira, bea apa, traieste, tot asa face si management de evenimente, mai mult inconstient, dar va trebui sa constientizeze. In acea clipa multe lucruri inexplicabile vor avea explicatie decenta, materialista si cu siguranta viata fiecaruia va deveni mult mai interesanta nefiind dominata de atatea lucruri nasoale si imprevizibile. Nashpa!





    • Invāţāmântul nostru la rāscruce

    1. Socurile

    Primul soc a fost cand sotia mea m-a pus sa-l ascult pe fiul meu niste rezumate inainte de a merge la examenul pentru treapta a intaia. Era vorba despre texte elaborate de profesorii de la clasa legate de poezii sau nuvele sau romane ale unor mari autori romani. Daca pe vremea mea era important sa citesti povestea, sa memorezi poezia sau sa citesti un roman, dupa care trebuia in mod liber sa spuna elevul cateva idei, asa cum le vedea ei, ghidonat numai putin asupra sensurilor, fiul meu NU citise acele bucati literare pentru ca NU i se ceruse acest lucru, insa el invata o anumita structura de prezentare, insiruind niste fraze pe care saracutul nu le putea explica nici in ruptul capului, chiar daca eu am incercat sa-i dau cateva elemente. El asa fusese invatat. Sa memoreze acele rezumate, sa le recite, deci sa le scrie asa cum erau prefabricate. Pe piata aparusera deja carti ce se vindeau bine cu acele rezumate. Si pe vremea mea se invata pe dinafara la geografie, drept care trebuia sa nadusesc masiv sa pot reproduce sirurile de localitati unde se afla ape minerale sulfuroase sau apele minerale carbogazoase sau orase unde se gasesc mine de fier din Rusia centrala etc, etc si tot etc. L-au urat pe profesorul de geografie care ma pozitiona cu spatele la harta si cu un bat aratator sa pun fara sa vad varful batului pe locurile unde se aflau localitatile pe care le turuiam. N-am fost tare in asa ceva pentru ca ma gasea nadusala pe sira spinarii ori de cate ori trebuia sa invat acele bazaconii care nu mi-au folosit la nimic. Asa ca l-am inteles pe fiul meu. Numai ca in pozitia de tata nu aveam cum sa ies dintr-un sistem care l-ar fi condamnat la insucces. Asa ca ii aruncam caietul pe jos reprosandu-i ca n-a invatat. Dupa aceea venea sotia si cu mult tact relua ascultarea, eu recunoscandu-ma invins de sistem, exact cum ani multi mai tarziu presedintele Constantinescu s-a declarat invins de securitate. In scoala sotia mea fusese de o mie de ori mai tare la lectii decat mine si lucru se vedea si acum peste ani.

    Al doilea soc l-am avut undeva prin 1993 cand am mers la Rimnicul Vilcea in calitate de presedinte de bac la Liceul de chimie. Nu ma leg de povestea cu directoarea, fosta, care isi montase difuzoare in clase si apasa pe butoane de-si chema colegii ca pe niste slugi, la raport, apasand pe buton, vorbind la microfon cu: profesorul X sa vina la directie, lucru auzit de copiii din clasa, ca apelul se facea in recreatie dar si in timpul orei. Insa la un examen de economie politica o fetita a avut ca subiect, ceva despre somaj. A vorbit exceptional despre subiect, de parca ar fi tinut un curs universitar, bazat pe o aprofundare exemplara a temei, ca un savant erudit care jongleaza cu problematica. Am avut proasta inspiratie sa o intreb daca ea a vazut in viata ei un somer. Stiam ca orasul era intesat de someri ca CIPA si tot ce tinea de chimia vilceana era pe butuci. Copila s-a uitat la mine si nu a dat niciun raspuns. Se blocase. Era ca un mecanism care s-a intepenit din cauza unui ceva care a intrat in angrenaj de roti dintate si intregul ansamblu a ramas inert intr-o asteptare grea. Surpriza a fost totala, pentru ca ea stia un rezumat, ilrecitase perfect, fara a face legaturile necesare, intrucat nici profesorii ei nu faceau altfel, sistemul de recitatori neiesind din curentul nenorocit in care se infundase iremediabil invatamantul liceal.

    Al treilea soc mi s-a servit la liceul de la Calarasi, unde existau nenumarati elevi foarte buni, pana la momentul in care erau scosi din rezumatul invatat pe dinafara. Un elev foarte bun, la examenul de Limba Romana, proba orala trebuia sa vorbeasca de Miorita. A inceput tanarul sa vorbeasca si vorbea atat de frumos incat am fost sigur ca autem fi partenerii unui dialog elevat, eu manifestand o oarecare jena d a nu fi pus intr-o situatie delicata de tanarul erudit din fata mea. El vorbise despre cinci mituri, in timp ce eu stiam un banc cu Bula care a dat niste raspunsuri ciudate la o intrebare a profesoarei. Intrebarea suna cam asa:Care este semnificatia baladei Miorita? Bancul zicea cate ceva despre raspunsurile lui Lenuta care arata ca era vorba despre lupta de clasa ca un cioban are oi multe si frumoase, iar ceilalti sunt mai saraci. Ionel zicea ceva despre minoritati intrucat acolo sunt versuri in care se vorbeste de unul dintre ciobani care e ungurean, in timp ce ceilalti sunt altfel. Bula a zis ca e vorba despre casatoria fetei unui maior de securitate cu un arab, ca in poezie era ceva cu la nunta mea a cazut o stea, stiut fiind faptul ca un astfel de mariaj se lasa cu trecerea in rezerva a nevigilentului tata de fata.
    Vazand ca tanaru enumerase cele cinci mituri, ca le si analiza excelent cu argumente solide am pornit dialogul. Mi-am dat seama ca tanarul si chipesul recitator stia numai acel rol, nu stia sa vorbeasca in afara textului memorat. Bietul de el nu citise niciun vers al baladei. Dar asa cum vedeam la emisiunea lui gaita la Tv, romanul stie sa vorbeasca despre orice, mai ales despre ceea ce habar nu are ca nu s-a documentat macar o iota...

    Al patrulea soc si ultimul l-am avut ca profesor la disciplina de Structuri de date, cand s-a dat prima data dupa multi ani examen in fata calculatorului. Studentii, despre care am avut o parere foarte buna scriau zeci, sute de linii sursa fara a avea in fata o bucata de hartie pe care sa-si fi notat ceva. M-am speriat rau de tot si am crezut ca am in fata niste maestri ai tehnicilor moderne de programare, niste adevarati virtuozi ai scrisului de texte C++. Dupa ce am ascultat pe unii dintre ei, vazand ca sunt in dificultate le-am solicitat sa scrie o secventa in care evalueaza expresia e=a+b si mi-am dat seama ca ei memorasera programele de sute de linii pe dinafara. In programul penibil de simplu am vazut ca:
    - lipsea definirea variabilelor sau
    - variabilele nu erau initializate sau
    - expresia de evaluat era alta sau
    - nu se afisa rezultatul adica valoarea variabilei e sau
    - de defineau fisiere sau se lucra cu liste duble sau
    - erorile erau combinate sau
    - pur si simplu, studentii nu scriau nicio linie sursa.
    Atunci am avut explicatia ca in anii I si II de facultate, exact acolo unde ei trebuiau sa se familiarizeze cu un nou mod de abordare, primeau programe, le memorau si promovau examenele si probele de verificare in calitate de recitatori, nu de programatori. Barfele vorbeau despre tineri care lucrau in catedra care ei insisi ca studenti recitasera programe, obtinand rezultate de trecere si de promovare la concursuri. Inseamna ca jucasera bine in spectacolele unde ei erau de fapt actori in pise cu un singur personaj. De fapt se continua o racila a sistemului educational, caci marul stricat le strica si pe cele bune. Adica maladia din invatamantul gimnazial pornita din momentul in care s-a trecut la modernizarea din deceniul al optulea, s-a extins in deceniul al noulea spre liceu si sfarsitul de mileniu a inceput sa bantuie facultatiile, mai intai pe cele mai modeste, ajungand apoi spre cele de top.

    2. Manuale

    Exista manual ca sursa excelenta de castig, ceea ce conduce la formarea bazei sistemului de coruptie in sistemul romanesc educational. Daca se vorbeste de gratuitate, inseamna ca manualele din clasele unde se dau gratis, deja este o alta lume. Daca la clasele I-IV se vorbeste de un 300.000 elevi, si manualele au un tiraj de 75.000 bucati fiecare si daca autorului ii revine un leu de exemplar, in conditiile cele mai putin favorabile, un 50.000 – 75.000 care ii intra in buzunar, ceea ce reprezinta intre 30 si 50 de salarii lunare, deja este o afacere buna, caci:
    - banii sunt siguri ca vin de la stat
    - banii vin gramada si sunt contravaloarea unei munci intelectuale
    - spagile sunt separate, acel leu considerat este o mica parte din pretul destul de piperat al amnualelor.
    Bataia pe manuale este dificila si numai mierea din butoiul imens explica nivelul calitatii acestora, stiut fiind faptul ca gastile formate, duc spre o mafie bine organizata care explica de ce:
    - anumite edituri au acces la a publica manuale care se distribuie gratis
    - autori sau echipe incrucisate sunt validate in procese de evaluare
    - calitatea manualelor lasa de dorit, fiind agglomerate de elemente descriptiviste
    - volumul de cunostinte este exagerat, fiind necesare trolere la elevi pentru transport
    - gradul de inadecvare a cunostintelor in raport cu varsta este foarte ridicat
    - lipsa de transparenta face imposibila concurenta loaiala la autori
    - diriguitorii proceselor legate de manuale sunt ermetici.
    Totul este strict legat de profitul care se comensureaza in bani, obtinuti legal prin mijloace ilegale. Caracterul legal e dat de preturile umplate, de structurarea echipelor care interactioneaza si defines coordonatele procesului, unanim acceptate de parti. Ilegalitatea provine din scurtcircuitarile de fluxuri financiare, caci odata banii incasati se redistribuie fara a avea la baza criteriul conform acestia sunt expresia circuitului B-M-B din economia politica, ci formeaza un lant de tipul B-B-B- … - B, al banilor B care trec dintr-o mana in alta, sub forma ratei coruptiei de la executanti catre varfurile cele mai de sus ale managementului, ca forma a lacomiei si putrefactiei din sistem.
    Candva am fost pus intr-o situatie delicate cand cineva mi-a citit o fraza dintr-un manual elaborate de doamna Dakmara Georgescu, care avea si o functie in Ministerul Educatiei, citindu-mi o fraza lunga, lunga, lunga, ce continea cuvinte grele, pe care copilul de clasa a opta nu avea cum sa o inteleaga.
    Ceea ce se petrecea cu cumetriile din zona manualelor de informatica de dinainte de Revolutie, s-a continuat pana in zilele noastre, autorii de manuale inspirandu-se copios din manuale universitare, crezand ca sunt mult mai interesanti daca vin cu concept de neasimilat de catre un pusti de 12 pana la 15 ani, oricat de mult s-ar zbuciuma. Bineinteles ca pustiul va memora si toata lumea va fi fericita o vreme, pana cand lipsa de judecata isi va spune cuvantul in mod dramatic.
    Cum se explica existent lui Dorel din reclamele de mare rezonanta?
    Cum reuseste cineva sa lase o macara frecvent in interiorul unui bloc?
    De ce trenul nu trece pe sub un pod a carui deschidere este cu cativa metri mai joasa decat locomotive?
    De ce se construieste o vila in capatul pistei unui aeroport, impotriva tuturor legilor?
    De ce o sosea de centura este defectuos proiectata incat nu permite prelungirea unei piste a unui aeroport ce va devein international, desi centurii i se zice de diamant?
    De ce lipsesc ideile indraznete, initiative si curajul? Niste elevi care au citit, memorat si redat la perfectie obtinand punctaje de invidiat devin roboti mature, nu specialist cu cunostinte solide, care sa faca legaturi intre concept, gata sa dea solutii eficiente problemelor cu care sunt confruntati.
    Manualele joaca de cele mai multe ori un rol nefast. Ele impun profesorilor ca acestia sa memorize lectiile pe care ei ca mature nu le inteleg, determinandu-i sa ceara elevilor acelasi lucru, adica sa recite texte si sa evalueze gradul de suprapunere intre textul de baza si textul recitat. Un system bazat pe o astfel de conceptie este sortit a conduce spre nonperformanta. Schimbarile majore trebuie sa se bazeze pe:
    - stabilirea de principii de elaborare a manualelor orientate spre initiative elevului
    - impunerea numarului de pagini, a numarului de cuvinte pe lectie
    - stabilirea nivelului de complexitate la nivel de lectie, tema si manual
    - definirea raporturilor dintre manualele de scoala si tratatele universitare
    - generalizarea laturii practice in prezentarea fenomenelor si proceselor
    - impunerea unui nivel de abstractizare strict corelat cu varsta elevilor
    - dezvoltarea personalitatii elevilor dand posibilitatea acestora sa analizeze si sa interpreteze
    - crearea unei retele transparente de avizare a manualelor bazata pe calitatea acestora
    - stabilirea elementelor din manual cu care elevul trebuie sa ramana dupa terminarea scolii, intrucat in viata va intalni situatii ce necesita acele cunostinte.
    Daca nu se va proceda in acest fel vom intalni peste ani elevi care nu stiu:
    - teorema lui Pitagora
    - faptul ca sin2x + cos2x = 1
    - cand se scrie s-au si cand se scrie sau
    - table imnultirii
    - ceea ce au stiut la perfectie acum o saptamana
    - sa lege lucruri invatate la diferite discipline
    - sa se adapteze la nevoile noi, neintalnite in manual, ale vietii.
    Cu multi ani in urma am fost solicitat de Editura Corint sa analizez un manual de informatica pentru gimnaziu. Manualul era bun dar pentru primul an de facultate nu pentru elevi de 14 – 15 ani. Motivarea respingerii a fost aceea ca manualul continea detalii stupefiante legate de codurile corectoare si detectoare de erori, iar exemplele erau atat de alambicate incat dovedeau ca autoarele, doua doamne chimiste, nu lucrasera in practica lor de zi cu zi ca specialist, niciodata cu asa ceva.
    In primul rand, autorii de manuale trebuie sa-si redefineasca cu claritate obiectivele in concordanta cu noua strategie, regandind manualele in asa fel incat acestea sa fie orientate spre un invatamant modern care sa conduca la dezvoltarea personalitatii elevului sis a elimine transformarea elevului intr-un papagal care memoreaza o lectie, o poezie, o insiruire de nume proprii, un rezumat, o problema, o solutie data unei problem, fiind capabil in orice moment sa reproduca cu fidelitate ceea ce a memorat. Elevul nu este nici viitor spion care sa memorize instructiuni ca in filme, nici un vizitator intr-un muzeu unde se afla Capitulatiile pentru a veni in tara spre a tipari continutul acestora. Elevul va fi muncitorul de maine care trebuie sa lucreze respectand procedure, care sa sties a se adapteze la noi situatii, care sa se orienteze sa faca ceea ce este bine, o persoana cu initiative, pe picioarele ei, gata sa ofere solutii care intrunesc aprecieri positive din partea celor din jur. Nu are valoare cel care sties a recite manuale intregi, dar care pus in fata unei situatii noi nu are capacitatea de a se adapta, caci acea situatie nu se gaseste in manualele memorate de el, fiind in acest fel deposit de viata sau facand alegeri nefericite, numai din cauza faptului ca scoala nu i-a dat acele elemente esentiale evolutiei sale.

    3. Meditatiile

    Nu este vorba de specia literara, in mod special de poezia lui Panait Cernea, cu
    De pe tavane-ntunecate,
    Tacute lacrimi cad mereu,
    Si parca tot sporesc din greu,
    Din mari izvoare departate.
    ................
    Un suflet tanar ne strabate
    Si ne indeamna catre cer -
    Din suferinti abia-ndurate
    Ne-am faurit armuri de fier.
     ci este vorba de ceva foarte pamantesc, sa nu zic uman, adica:
    - profesorul isi ofera serviciile, dand meditatii
    - elevul participa la lectii particulare, adica la meditatii
    - parintele plateste la ora in lei sau in euro profesorului care-i suporta odrasla
    - elevul lucreaza acasa pregatindu-se pentru fiecare ora de meditatie.
    Sistemul meditatiilor a devenit o necesitate obiectiva in societatea romaneasca pentru ca:
    - parintii vor sa aiba siguranta ca odraslele lor vor obtine rezultate mai bune
    - programele scolare sunt excesiv de incarcate
    - profesorii nu reusesc sa acopere materia la clasa
    - exista elevi care au nevoie de ajutor pentru a intelege chestiuni mai complicate
    - examenele presupun un nivel de pregatire peste cel asigurat la clasa
    - fluxurile de bani de la parinte la profesor au rolul de a regla totul: exigenta, delasare, performanta, suficienta.
    As putea accepta acest sistem ca pe o necesitate daca si numai daca:
    - profesorul nu-si mediteaza elevii cu care lucreaza la clasa
    - se platesc taxe si impozite
    - meditatorul este alta persoana decat cel care face subiectele la examene de admitere sau de finalizare
    - pregatirea are caracter real, onest, fara a crea iluzia parintelui in legatura cu certitudinea reusitei
    - pregatirea se realizeaza pentru domenii unde se sustine examen la discipline care nu se predau in liceu.
    Acum este o moda. Se mediteaza la orice, pana si la dans, sport si muzica. Dorinta parintilor de a-si asigura un confort de inalt nivel, ii determina sa caute meditatori la toate materiile, incat bietul elev nu mai are timp nici sa respire, intrucat fuge la la o meditatie la alta.
    Cele mai spectaculoase erau admiterile la facultate. Acum sunt interesante studii asupra meditatiilor pentru admiterea la liceu, pentru bac si mai ales pentru facultatile de arta unde numarul aspirantilor este disproportionat in raport cu numarul de locuri. Acolo se dau meditatii la greu si nu se garanteaza nimic.
    Au trecut vremurile in care la scoala se organizau meditatii de catre profesorii de mate, de fizica sau de chimie pentru a pregati participarea elevilor la olimpiada din oras/sector sau judet si mai intensiv pentru cei care razbateau la faza nationala. Era o mandrie pentru profesorul care avea astfel de elevi. sa nu mai vorbim de rezolvitorii de la Gazeta matematica, despre care trebuie cautate in arhive, terminologia fiind vetusta, acum la ordinea zilei fiind cluburile, brandurile, ultimele modele de mobile si chiar diferentierea prin modelul ultim de decapotabila, ca aspirator de gagici.
    la meditatii se dicteaza rezumate, se vand carti de restransa circulatie cu sinteze, clase de probleme si rezolvari dintre cele mai probabile de dat la admitere. daca meditatorul este intr-o comisie de redactare a subiectelor, cotele sale sunt foarte ridicate. Asa se explica perenitatea prezentei anumitor personaje in comisii de elaborare a subiectelor sau de definire a structurilor de subiecte. Cine stie o structura de subiect si mai ales punctajele cu care se pun in corespondenta subiectele, este clar ca are o informatie ce se fructifica in avantajul candidatului. daca meditatorul este si in sala ca supraveghetor, sunt create mari avantaje candidatului, mai ales in ceea ce priveste linistea acestuia data de posibilitatea de a se foi si de a se inspira de la vecini fara a fi apostrofat. Daca este vorba de un examen de finalizare, meditatorii au roluri mult mai serioase, adica scriu rezolvari pe tabla, dau indicatii sau fac tot felul de ghidusii sa nu le zic nastrusnicii cu iz penal sau golanesc. Imi aduc aminte la un liceu dintr-o resedinta de judet faimoasa, cata jale am produs cand am pus pe domnii profesori si pe doamnele profesoare sa traga la sorti salile unde vor face supravegherea, cu notarea numelor acestora si cu verificarea ca chiar au intrat acolo. Au fost si cazuri de profesori jegosi care au crezut ca ma pacalesc si au mers tot la salile unde isi aranjasera ei jocurile pentru a favoriza scurgeri de rezolvari sau alte magarii. A fost mare durere cand i-am eliminat de la supraveghere, dar maladia era prea mare ca nu s-au luat masuri de nicio samanta la nivelul inspectoratului. Oricum, nici cafea nu mi-au mai servit. dar era mai igienic sa cumpar cafeaua de la un automat de la o banca din apropierea liceului. Se vorbeste de o infloritoare industrie a meditatiilor, care a inlocuit rand pe rand productia de tractoare, productia de stofe si ceea ce mai se faceau in alte industii cu traditie pe la noi.

    4. Banii

    Baiatul ala mic, numit Carl Linne, a venit cu ideea ca functia creaza organul. Pe meleagurile noastre este deandaratelea, adica organul creaza functia. Asa se face ca functia de a medita a fost creata de organul numit profesor care a ridicat exigenta la un nivel foarte ridicat, producand corigenti la clasa, obligandu-i pe parinti sa-si trimita copiii la meditatii. Tot in aceasta ordine de idei, numarul de probe de examen este creatia profesorilor, deci organul creaza functia sa nu zic institutia meditatiilor. Daca un profesor este tare pe pozitii, disciplina lui devine litera de evanghelie in sistemul d instruire, profesorul, adica organul, creaza tot ce este actiune pentru a dezvolta sistemul de meditatii la acea disciplina. Si totul se misca in jurul banilor. Se elaboreaza rezumate la literatura, pentru bac. Sunt de fapt carti care se scriu, se tiparesc se vand pe bani adevarati. Organul a cerat functia invatarii de rezumate. membri unor comisii de admitere la facultatii scriau culegeri d probleme, pentru admitere, avand asigurat succesul la taraba. Organul crea functia de a cumpara acele carti care sa stea la baza invatarii pentru examenul de admitere. Numai ca acele carti aveau oarece costuri si autorii lor primeau sume importante din vanzarea de acrti si isi creau si o celebritate ce se reflecta prin costuri piperate la ora de meditatie. Au fost cazuri cand coautorii unor astfel de lucrari aveau numai calitatea de a asigura managementul structurii comisiilor de elaborare de subiecte, fapt care ii facea sa fie pe coperti in calitate de coautori.
    Se zice ca banul e ochiul dracului. Asa ca exista o explicatie de ce banul a penetrat in scoala. Se colecteaza bani pentru:
    - fondul clasei pentru a cumpara an de an perdele, invelitori la banci, materiale consumabile care dau luxul clasei; comitetul de parinti are si el un presedinte, persoana inimoasa, suficient de interesata, care dezvolta un business colaborativ cu dirigintele, profitul fiind consistent
    - a se cumpara la gramada tot felul de carti pe care le recomanda unul sau altul dintre profesori, stiut fiind ca pentru fiecare carte, ca business, respectivului ii revine un procent sa zicem, cu mult mai mare decat cei 7-10% din banii pe care ii ia autorul
    - a se organiza bairamul de sfarsitul clasei a VIII-a sau a clasei a XII-a in care musai se merge undeva si cu siguranta masa este copioasa la un restaurant, in tinuta de gala
    - a omeni comisia de bac, in sensul de a leda o cafea, fripturi si bauturi racoritoare, sa se simta bine si mai ales sa fie o comisie generoasa; am vazut la Alexandria cand am fost presedinte de bac niste femei fiziciene care nu vroiau nici in ruprul capului sa recorecteze tezele unor eleve olimpice pentru a face din 4,98 un amarat de cinci, numai pe motivul ca nu primisera si ele niste fripturi; am vazut pe la calarasi cum niste profesoare ce nu fusesera invitate in excursia organizata de o clasa au prins copiind proprii elevi, tot asa cum intr-o insula unii se devoreaza intre ei, desi in cazul lor trebuia sa organizeze mai bine in ideea de a scoate manualele din banci si de a le spune explicit ca daca vor fi prinsi copiind vor fi scosi din examen; ori un elev cu meserie de copiator la teze sub nasul respectivului cadru didactic va fi socat sa-i vada o schimbare asa de mare de comportament si fix nu va intelege mare branza din tot ce i s-a intamplat
    - a da mita celui care trebuie sa-l treaca pe elev fie pentru a-i da posibilitatea de a intra in examenul de admitere de la liceu, fie pentru a fi mult mai atent cand corecteaza teze de absolvire la liceu; numai asa se explica faptul ca la recorectari de la bac se obtin niste diferente nejustificate, incat note de 8 ajung sa fie note sub cinci, fapt ce nu are o explicatie decenta sau logica, orice s-ar zice daca fenomentul devine sistematic, la o echipa de evaluatori, pentru un pachet de teze ce provin dintr-un singur colectiv, ceea ce arata ca tezele nu au fost amestecate, elevii nu au fost dispersati in alte clase decat clasa urmata 4 ani si multe alte chestii ce arata ca sistemul aiuritor functioneaza si mintile orientate dupa banut gasesc la orice solutie.
    Tot ca business trebuie privite si investitiile masive in echipamente de supraveghere. Organul, numit firme de vanzari echipamente de supraveghere, creaza functia supravegherea elevilor pentru a vedea ce se intampla in scolo si licee. Totul e simplu. Organul genereaza evenimente, mass-media le popularizeaza si opinia publica oripilata de profesori ce bat elevii, elevii care se bat intre ei, totul fiind filmat profesional cu mobile de ultima generatie, reactioneaza si pune presiune pe Minister. Se aloca bani pentru a se filma totul. Nu multi bani dar suficienti spre a face cu ei altceva mult mai bun la o adica. La o saracie asa de mare, la salariile asa de mici in educatie nu mai mira pe nimeni micile porcarioare care se fac si viata merge mai departe.

    5. Strategia

    Strategia care trebuie definita si implementata este extrem de simpla.
    Trebuie sa se uneasca toata lumea si sa ia decizia de a construi ceva pentru vreo 30 de ani de acum inainte si nimeni care va urma la putere sa nu modifice nimic.
    Nu trebuie descoperit oul lui Columb.
    In educatie exista cateva componente si strategia sa se refere la ele.
    Trebuie definit obiectivul.
    Se doreste un invatamant orientat spre a satisface pe profesor?
    Se doreste un invatamant orientat spre elev?
    Se doreste un invatamant orientat spre parinti?
    Se doreste un invatamant care sa slujasca interesele societatii?
    Se doreste un invatamant care sa preia din toate cate putin, asa cum e azi?
    Trebuie definite strategii pentru a raspunde al fiecare din aceste intrebari.
    Daca se urmareste ceea ce este in corpul profesoral, clar ca vor fi dominante disciplinele unde sunt cei mai multi profesori rezultati dintr-un invatamant superior dezvoltat nu pe nevoile societatii, ci pe abilitatile sau ambitiile familiilor sau tinerilor. Asa se explica de ce apare fluctuatiile imense de profesori de la o specializare la alta, pentru ca la un numar nerusinat de mare de absolventi ai unor facultati create sa jumuleasca pe tinerii care doresc o diploma facila, odata intrati in sistem, ei trebuie sa supravietuiasca. Are cineva curajul sa faca o statistica in care sa se vada cati profesori predau cu totul altcevadecat scrie pe diploma lor de absolvire a facultatii?
    Daca se defineste strategia pentru elev, fie se va exagere incarcandu-l pe acesta foarte mult, fie se va exagera lasandu-i elevului mult timp liber, asa cum se intampla cu studentii unde prezenta este facultativa, pe banii statului, unde timpul nu este folosit eficient caci se zice ca se copiaza ceea ce e in universitatile din vest. Acolo studentii stau in biblioteci, in laboratoare si lucreaza. Pe Dambovita si laboratoarele si bibliotecile sunt cam goale, iar invatatul se face numai in sesiune, caci asa se lauda tinerii.
    Invatamantul orientat spre parinti ar insemna numai premianti care satisfac orgoliile mamicilor si ar umple cartierele de elevi care pleaca de la serbarea de sfarsit de an cu coronite, incolonati, toti elevii clasei fiind premianti cu premiul...intai, bineinteles.
    Cel mai bun este un invatamant orientat spre nevoile societatii. Exista acum baze de date care dau o imagine buna a:
    - structurii pe nenumarate caracteristici a colectivitatii elevilor
    - nevoilor societatii privind bilogii, avocatii, medicii, inginerii mecanici, economisti si tot ceea ce produce invatamantul
    - a dinamicii profesiunilor si a iesirilor din sisteme incat sa se calculeze NECESARUL de specialisti si necesarul de persoane cu calificare redusa.
    Strategia aceasta trebuie sa porneasca de la ce are nevoie socieattea. Ce trebuie sa stie absolventii ca acestia sa se integreze rapid la locurile lor de munca. Este vorba de a da o imagine clara a structurii fortei de munca si de a da transparenta procesului de formare a acesteia. daca exista informatie riguroasa privind piata muncii, universitatile, liceele si chiar scolile generale vor face proiectii suficient de riguroase legate de viitorul lor. Nicio fanmilie nu va milita sa-si indrepte copilul spre o meserie in care sansa de reusita este mica. Se vede cu ochiul liber ca scolile de actorie care au aparut ca ciupercile, produc artisti, iar setea de teatru nu a crescut exponential. Parintele isi doreste fiul sau fiica sa fie un actor care nu joaca? daca exista o statistica clara a numarului de teatre, a capacitatii de a utiliza actorii in condeitii de eficienta, nu prin subventii de la primarii, clar ca parintii si chiar tinerii vor cugeta de zece ori inainte de a urma o facultate de teatru. Tot asa stau lucrurile si cu specializarea drept unde numarul afcultatilor este vexagerat de mare si multi dintre absolventii de drept fac cu totul altceva in viata de zi cu zi.
    Studiul cererii si ofertei e una, reglarea cererii si a ofertei este altceva. daca se fac studii si prognoze si sunt puse la dispozitia universitatilor, ministerelor, patronilor de companii, cu certitudine Nu se va vorbi de centralism excesiv, de planificare centralizata dusa le extrem in zona pregatirii si utilizarii fortei de munca. Tocmai de aceea definirea unei strategii orientata spre nevoile societatii va urmari eliminarea pierderilor si a cheltuielilor inutile sau a cheltuielilor cu reconversia fortei de munca. In acest fel societatea isi va utiliza mult mai bine cea mai importanta resursa a ei, resursa pe care noi o denumim cu nonsalanta forta de munca.

    6. Concluzii

    Ce mai este de zis? Simplu:
    - trebuie facuta o analiza cantitativ-calitativa a ceea ce este azi sistemul educational
    - trebuie stabilit obiectivul de atins al acestui sistem, eu zic sa fie satisfacerea cu prioritate a nevoilor societatii de forta de munca avand nivelul de calificare adecvat; adica nici prea-prea, nici foarte-foarte
    - trebuie definita o strategie de structurare si dezvoltare a tipologiilor de unitati specializate in educatie
    - trebuie estimate costurile realizarii unuinivel de calitate cat mai ridicat
    - statul are menirea de a interveni spre a stimula si dirija dezvoltarea de componente prioritare
    - realizarea unui sistem de informare completa a elevilor, parintilor si unitatilor de invatamant asupra tuturor problemelor
    - definirea unui nivel de transparenta maxim, care sa conduca subordonarea tuturor obiectivelor locale obiectivului general.
    Daca se va proceda la votarea de legi si de modificarea de legi pentru invatamant asa cum se face de vreo 30 de ani aici pe dambovita, sistemul educational va fi in suferinta continua.
    sa reamintesc cum in 1977 un bizar s-a ridicat la o plenara a CC al PCR si a zis doua fraze care au schimbat destinele a numeroase generatii de ciberneticieni? Sa reamintesc cum criteriile de promovare votate azi se aplica de maine, desi indeplinirea lor necesita ani si ani de munca? Ce sa mai reamintesc, ca parca vad ca nimeni nu are curajul sa ia taurul de coarne si droasca se va prelinge pe drumul colbuit al istoriei in voia soartei de parca aici sunt locurile unde nu se intampla nimic sau daca se intampla, omul vede si ridica din umeri a neputinta.

    Text de pus...............

    Text de pus..............

    Text de pus....





    Să scriem o carte de informatică

    1. Necesitatea

    Toata lumea care lucreaza in invatamantul superior este obligata sa scrie carti in domeniul in care activeaza pentru:
    - a promova pe functii didactice
    - a da studentilor materiale in vederea pregatirii examenelor
    - a a-si face prezenta simtita in randul specialistilor
    - a crea un context favorabil ocuparii unei functii
    - a participa la concursuri in vederea obtinerii unor finantari
    - a evidentia nivelul de performanta la care a ajuns
    - a fi primul care scrie ceva in domeniul sau de activitate
    - a inchega un colectiv din care sa arate tuturor cine este seful
    - a incorpora intr-un singur loc, rezultatele originale ale unor cercetari
    - a acoperi un domeniu vast cu o lucrare unicat
    - a realiza un instrument de lucru la indemana specialistilor
    - a prezenta experienta proprie dar avansata, acumulata in domeniul in care cercetareaza si preda
    - a nu i-o lua altcineva inainte in a arata ca este specialist in domeniu
    - satisfacerea unor laturi ale orgoliului personal
    - a arata ca este prezent in lumea universitara.
    Cartile scrise, sunt de dimensiuni foarte diferite. Se scriu brosuri de cel mult 50 de pagini, se scriu si carti de cel mult 200 de pagini, dar se scriu si carti de peste 500 de pagini. Uneori se scriu carti in doua sau mai multe volume, fiecare avand peste 300 de pagini. Cartile au denumiri interesante, plasandu-le exact in zona de interes a cititorului. Astfel apar carti de Initiere in... sau de Introducere in.... sau Bazele .... sau Fundamente ale ..... cel mai adesea autorii isi propun sa scrie tratate. Un tratat este o lucrare stiintifica de o deosebita complexitate, care acopera intreg domeniul stiintific specificat in tilu, are un nivel stiintific foarte ridicat, prezentare foarte omogena a problematicii si este recunoscut ca lucrare fundamentala, la dispozitia oricarui specialist din respectivul domeniu.
    Sunt celebre tratatele scrise de C.D. Nenitescu de Chimie generala si Chimie organica, precum si tratatul de Analiza matematica in doua volume scris de Miron Nicolescu. In zona medicinii au fost scrise multe tratate precum cel de Medicina interna de Radu Paun. In tara noastra fiecare domeniu are scrise tratate care acopera cam tot la momentul scrierii lor. Insa in lumea stiintifica tratatele lui Nenitescu si Nicolescu sunt cele mai cunoscute. Literatura romaneasca a preluat prin traducere si lucrari de o exceptionala valoare stiintifica din literatura straina, iar tratatele lui Knuth, Harrison si Bourbaki, aparute arata preocuparea spre performanta inalta a sintezelor din domenii cruciale ale stiintei.
    In mediul academic, editurile universitatilor publica:
    - lucrari de singur autor corespunzatoare disciplinelor predate
    - volume ale lucrarilor la conferinte stiintifice organizate de departamente
    - teze de doctorat usor modificate
    - carti de sinteza si tratate elaborate de colective largi
    - rapoarte de cercetare
    - studii de caz si culegeri de probleme la diferite discipline
    - gfhiduri de utilizare a instrumentelor cu care se lucreaza.
    Rezulta ca exista nenumarate posibilitati de a plublica daca:
    - este identificat un grup tinta care sa fie interesat de carte
    - o editura si distribuitorii gasesc interesanta si profitabila publicarea
    - autorul este interesat sa intre in angrenajul publicarii.
    Este cunoscut ca autorul beneficiaza de cel mult 10% din business, 30% mergand spre editor, 30% mergand spre tipografie, 30% se duc spre distribuitor. Daca autorul ar incasa cei 10% la distribuirea manuscrisului si toate riscurile si le asuma editorul, ar fi in regula. realitatea, descurajanta la noi, face ca editorul sa avanseze tipografiei un avans, tipografia trimite spre distribuitori, acestia vand, isi retin partea si dupa aceea platesc spre editura, editura spre tipografie. Autorul ramane ultimul si nimeni nu risca nimic, business-ul nefiind al autorului, ci al celorlalti. El este cu munca, ceilalti sunt cu castigul. Am vazut un cec de 10 lei trimis ca drepturi de autor... In plus, editurile reediteaza tiraje, multe dintre ele neanuntand autorul si multe, multe murdarii care il dezavantajaza clar pe autorul de lucrari stiintifice.

    2. Titlul

    Alegerea titlului este o problema importanta. Experienta este aceea care dicteaza dimensiunea lucrarii. La o experienta mai redusa, dar lucrand in profunzime, titlul va indica un un subdomeniu strict delimitat. Astfel de lucrari se refera la Desigmul aplicatiilor web sau Lucrul cu fisiere in limbajul C++ sau Elaborarea specificatiilor de programare sau Testarea programelor C++. La o experienta mai ridicata, titlul va fi cuprinzator precum Baze de date relationale sau SGBD Oracle sau ProgramareaOrientata Obiect sau Tehnici si metode de programare sau Dezvoltarea sistemelor informatice. Pentru a fi comerciale, lucrarile elaborate, includ in titluri ideea de rapiditate in procesul de invatare precum: Invatati sa programati in C++ in 12 lectii sau Invatati sa va construiti un site in 5 pasi. Consider ca la alegerea titlului trebuie sase tina seama de:
    - experienta autorului
    - grupul tinta
    - capacitatea de a asigura publicarea
    - riscurile care apar pe tot traseul de la elaborare, publicare si pana la vanzare
    - reactiile cititorului si a altor autori.
    In continuare, vor fi prezentate elemente legate de laboratorul in care se traverseaza etapele elaborarii unei carti de informatica in zona aplicatiilor web folosind CSS - Cascading Style Sheets, pentru ca:
    - am lucrat la elaborarea de site-uri aflate in exploatare curenta
    - am utilizat facilitatile oferite de CSS
    - dispun de lucrarile de CSS dupa care m-am instruit
    - am citit si alte lucrari
    - am facut analize comparare intre secvente CSS si HTML echivalente
    - mi-am evaluat din punct de vedere calitativ secventele scrise
    - toate elementele introduse, sunt testate si implementate in site-uri proprii
    - am mai scris si alte carti
    - utilizez un mod coerent de a face acest lucru, nefiind restrictionat de factorul timp.
    Asadar, voi arata cum se scrie cartea Practica dezvoltarea aplicatiilor web in CSS. Titlulacesta nu este prea scurt, astfel incat numai CSS nu ar spune nimic cititorului si s-ar adresa numai celor care stiu despre CSS si ei nu au nevoie de asa ceva, titlul Aplicatii web este prea general si sunt multe aplicatii in acest domeniu si nu ar sti lumea de ce mai este nevoie inca de o lucrare, mai ales daca pe piata se afla o alta lucrare foarte buna. Asa ca titlul ales arata ca lucrarea vorbeste despre CSS, ca priveste dezvoltarea de aplicatii si ceea ce mi se pare important, este ca sunt tratate aspecte practice, lumea avand mare nevoie de a lucra practic, teoria fiind prezentata cam peste tot.
    Pornind de la titlu, lucrarea isi dezvolta un specific prin:
    - indicarea detaliilor legate de CSS
    - abordarea din punct de vedere practic
    - luarea in considerare a etapelor parcurse de o aplicatie web.
    Intre titlul cartii si dimensiunea ei trebuie sa existe o stransa legatura. Nu se va intitula niciodata Tratat de ... o lucrare de 80 de pagini, pentru ca dimensiunea arata ca tratarea este superficiala, orice domeniu aprofundat necesita fie un volum masiv, fie mai multe volume de cel putin 300 pagini fiecare. Nu se va intitula niciodata Initiere de 10 lectii de ... o lucrare de 500 pagini, intrucat 50 de pagini pe o lectie care nu trebuie sa dureze mai mult de doua ore de pregatire, sperie pe orice cititor. Este important sa se procedeze la elaborarea tuturor volumelor, astfel incat sa existe certitudinea existentei in librarii intr-o perioada rezonabila a tuturor volumelor. Publicarea integrala a Operelor Complete ale lui Mihail Eminescu a duratfoarte multi ani. Unii autori si-au anuntat tratatele ca fiind lucarri in sapte volume din care au aparut trei, asa cum este cazul Tratatului de programare a lui D.E. Knuth. Alti autori nu au apucat sa publice decat un singur volum din cate un tratat, nepublicarea celorlalte fiind datorata disparitiei autorului sau a dezintegrarii colectivului care participa la elaborare. O evaluare corecta a resurselor de care dispun autorii va permite ca inca de la titlul cartii sa porneasca exact in raport cu resursele de care dispun, astfel incat demersul sa fie dus la capat in integralitatea lui. Adica, daca i se zice Tratat de ..., lucrarea sa fie cu adevarat ceva special, care acopera un intreg domeniu, are un nivel stiintific deosebit de ridicat si daca e proiectata in 5 volume, toate trebuie sa fie in diferite stadii de elaborare, astfel incat la aparitia in librarii a primului volum, autorii sa predea deja editurii volumul al doilea si tot asa. In momentul in care nu exista o planificare riguroasa, derularea proceselor de elaborare si de tiparire pierd ritmicitatea si asta conduce la scaderea interesului fata de lucrare in totalitatea ei. A se vedea dictionarele tiparite pe grupe de litere care se intindpe intervale prea lungi. A se vedea unele tratate anuntate in 7 - 8 volume care s-au oprit undeva la volumul al treilea. Daca lucrarea este de interes pentru o perioada, ea trebuie sa apara atunci si nu cativa ani mai tarziu. Ce s-a intampla daca acum in anul 2013 ar apare o lucrare intitulata Programarea in Windows 2000 este lesne de inteles, adica nu ar mai avea succesul de care s-ar fi bucurat daca aparea exact in ziua lansarii respectivului sistem de operare sau cateva luni dupa lansarea lui oficiala in America, dar nu o traducere, ci o lucrare cu mult mai multe elemente practice specifice dezvoltarii de software in tara noastra.

    3. Structurarea cuprinsului

    Exista mai multe modalitati de a structura o carte si anume:
    - definirea unor parti, formate din capitole si subcapitole, modalitate utilizata in situatia in care in titlul cartii apare o enumerare sau un substantiv la plural; o lucrare precum Programarea in limbajele C++ si PITHON va avea doua parti; in prima parte se prezinta limbajul C++ si in a doua parte se prezinta limbajul PITHON; se construieste un sablon de prezentare a unui limbaj de programare, sablon care se foloseste la structurarea capitolelor celor doua parti; partile nu mai apar rupte unele de celelalte daca la al doilea limbaj se dau exemple si din loc in loc se vor face aprecieri cand secventele nu trebuie scrise in limbajul C++ si se vor prezenta dezavantajele
    - strcturarea pe capitole si subcapitole echilibrate, reprezinta structura pe care am agreat-o de fiecare data, intrucat permite o viziune gradata de abordare, in ideea ca nu se utilizeaza nimic care sa nu fi fost definit in capitolele precedente si nu se fac trimiteri intr-un capitol nici la capitolele precedente si cu atat mai mult la capitolele urmatoare; echilibrarea apare si din faptul ca toate capitolele trebuie sa aiba un numar sensibil egal de subcapitole; daca se doreste ca o lucrare sa aiba CP capitole si in totalitate ZZ pagini, se scad trei pagini pentru introducere, inca trei pagini pentru concluzii si inca 2 pagini pentru bibliografie; numarul de pagini aferente unui capitol NPC = (ZZ=3-3-3)/CP; tot asa se calculeaza numarul de pagini pe subcapitol; o lucrare cu zece capitole in care un capitol are 200 pagini, iar celelalte au intre 3si 15 pagini este o lucrare cu o structura foarte dificil de urmarit; - faramitarea unei carti in care apar parti, capitole, subcapitole, sub-subcapitole si chiar sub-sub-subcapitole reprezinta un mod de a vedea lucrurile extrem de nuantat, ceea ce arata ca autorii nu insista asupra problematicii daca o subdiviziune are numai cateva randuri, delimitarea efectuandu-se pentru a da o definitie sau o clasificare; o astfel de lucrare urmareste obtinerea unui grad de rigurozitate foarte ridicat, lucru real daca si numai daca domeniu este stapanit la perfectie si enumerarile urmaresc un fir logic unanim acceptat; in acelasi timp se pastreaza coerenta si nivelul de profunzime; este acceptata cu lejeritate o astfel de structurare atunci cand subdiviziunile trateaza chestiuni independente.
    Pentru a da o valoare act mai ridicata unei lucrari, se impune:
    - constituirea unei bibliografii de baza formata din carti fundamentale
    - studierea cuprinsurilor de la respectivele carti
    - identificarea elementelor comune
    - crearea contextului ce deriva din titlul ales
    - schitarea propriului cuprins alcartii ce trebuie scrisa astfel incat sa se regaseasca tot ce este prezentat in titlu. Lucrareaq Practica dezvoltarea aplicatiilor web in CSS va avea in cuprins:
    - o introducere - capitole de prezentare a CSS
    - chestiuni privind etapele de dezvoltare a aplicatiilor web cu CSS
    - cateva studii de caz reprezentative astfel ca orice dezvoltator sa inceapa sa scrie propriile lui aplicatii web folosind CSS
    - concluzii
    - o bibliografie cu carti strict legate de CSS, aplicatii web si dezvoltarea acestora.
    Acest cuprins trebuie astfel alcatuit incat:
    - sa dea o abordare de la simplu, la complex a intregului demers
    - sa nu includa elemente redundante
    - sa tina seama de experienta acumulata in procesul de instruire in zona aplicatiilor web
    - sa se bazeze pe materialul bibliografic, pe experienta proprie autorului si pe cerintele programatorilor, aflati in relatie directa cu clientii
    - sa reduca pe cat posibil elementele presupuse cunoscute de catre cititor
    - sa scurteze durata inceperii scrierii de aplicatii in raport cu momentul de incepere a studiului cartii
    - sa ia in considerare aspectele practice inca de la inceput
    - sa insemne o abordare gradata in raport cu lungimea textelor sursa incluse
    - sa reflecte preocuparea pentru dezvoltarea unui stil de programare bazat pe ideea de a reutiliza componente la un nivel foarte ridicat, intrucat filosofia CSS are in intregime un astfel de fundament
    - sa conduca la ideea de a conserva tot ceea ce este elaborat, drept care toate componentele trebuie sa corespunda unui nivel calitativ ridicat.
    Cuprinsul se structureaza astfel incat sa se obtina un echilibru dat de titlul lucrarii. Daca primul cuvant din titlu este practica este necesar ca inca de la inceput sa se vada acest lucru. Se va trece la elaborarea de enunturi de probleme, alese astfel incat fiecare cititor sa gaseasca in ele ceva din preocuparile proprii. Se stie ca aplicatiile web au diferite criterii de clasificare si daca se ia in considerare un criteriu, se obtin cateva tipologii de probleme si fiecarui tip i se asociaza o anumita problema concreta. Se asigura in acest fel un grad de acoperire bun pentru toate categoriile de programatori de aplicatii web ce utilizeaza CSS. Tot in titlu se afla aplicatii web ceea ce impune existenta de capitole ce presupun clarificari legate de definitii si de structuri de aplicatii web, toate fiind acompaniate de conceptele corespunzatoare specifice CSS. In acest fel se prezinta resursele CSS nu in ordine alfabetica asa cum se procedeaza in ghiduri, ci dupa frecventa de utilizare si dupa locul pe care aceste resurse il au in economia fiecarui tip de aplicatii web. Bineinteles, toate constructiile sunt legate de enunturile de probleme propuse de la inceput. Cuvantul dezvoltare din titlu nu este pus la intamplare, ci in ideea de a corela intregul demers de structurare a cartii, cu ideea de disciplina in parcurgerea unor etape ale ciclului de construire a aplicatiilor web. Aplicatiile web nu se construiesc la intamplare, ci parcurgand o serie de etape. Fiecarei etape fiindu-i necesare anumite resurse, fiindu-i specifice anumiste sarcini, anumite activitati, anumite intrari si, respectiv, anumite rezultate - iesiri - bine definite.
    Se observa cum din alegerea titlului se obtine structura pe capitole. Este periculos ca titlul sa spuna ceva si cuprinsul sa ofere o alta filosofie de abordare.

    4. Scrierea introducerii

    Exista mai multe abordari, din care doua par a fi de baza si anume:
    - introducerea se scrie de la inceput
    - introducerea la carte se scrie ultima.
    Nu impartasesc a doua opinie, intrucat nu se confunda introducerea care lamureste obiectivul cartii, necesitatea, prezentarea capitolelor, consideratii legate de bibliografie si alte aspecte legate de procesul de elaborare a cartii, inclusiv multumirile, respectiv, cu o prefata scrisa de altcineva care face aprecieri asupra cartii din punctul sau de vedere, ca autoritate in domeniu. este necesar sa se scrie inca de la inceput introducerea cartii pentru a clarifica:
    - grupul tinta
    - obiectivul
    - necesitatea
    - cunostinte necesare astfel incat cititorul sa treaca rapid la realizarea de aplicatii
    - mijloacele utilizate
    - descrierea capitolelor
    - cerinte privind nivelul abordarii
    - asigurarea omogenitatii.
    Scrierea unei introduceri inca de la inceput arata ca autorul cartii are o imagine clara asupra intregului sau demers, nelasand la voia intamplarii niciun detaliu legat de procesul de elaborare. Aceasta abordare presupune:
    - un nivel de experienta ridicat in utilizarea resurselor CSS
    - existenta in exploatare a tipurilor reprezentative de probleme dezvoltate de autor
    - elaborarea pentru fiecare aplicatie web implementata a documentatiei, inclusiv a unor insemnari privind chestiuni particulare legate de fiecare etapa a ciclului de construire
    - strangerea si regruparea materialului neprelucrat privind secvente de texte sursa care se utilizeaza
    - respectarea unui mod de dezvoltare cu utilizarea de sabloane, ori de cate ori trebuie prezentate elemente ale unor multimi omogene.
    Necesitatea scrierii introducerii este asemanatoare activitatii pe care o desfasoara o gospodina care are ca obiectiv realizarea unei mese pentru musafiri, in care la cuprins inseamna ca structureaza meniuul, iar in introducere trebuie sa vina cu suficiente detalii legate de materiile prime necesare, modul de preparare, durate, riscuri. Are loc o regrupare de informatii pentru a face ccumparaturi fara a reveni in acelasi raion de produse, atunciu cande face cumparaturile. Gospodina isi face o imagine foarte clara inainte de a merge la piata. In caz contrar isi va da seama ca:
    - nu a cumparat tot ce are nevoie
    - nu stie cum se prepara un anumit porodus din meniu
    - nu stie cand sa inceapa prepararea pentru ca produsele sa fie bune pentru a fi servite
    - nu stie riscurile si se expune ca produsele realizate sa fie arse, necrescute, afumate, nefierte adica, necomenstibile.
    Pornind de la similitudinile bucatariei unei gospodine, cu cele ale procesului de elaborare a unei carti, este clar ca scrierea introducerii se impune, chiar daca unele mici modificari apar in ea, intrucat pe parcurs anumite aspecte din cuprins sufera modificari neesentiale, ce trebuie reflectate obligatoriu, iar profunzimea acestora se rasfrange si in continutul cartii. Practica, experienta si expertiza autorului dovedite inca inainte de inceperea lucrului la carte determina ca acestea sa fie incadrate intre limite normale, ce nu conduc la revizuiri profunde, ce echivaleaza cu luarea de la inceput a intregului demers. Este exact ceeq ce se spiune despre o gospodina care a organizat o suta de mese festive si care are toate elementele ca sa faca inca o masa festiva de succes.

    5. Dezvoltarea capitolelor

    Presupune preluarea din cuprins a structurii fiecarui capitol pe subcapitole si a celor lalte subdiviziuni si construirea unei arborescente asociate cartii. La fiecare subdiviziune se vor scrie cinci propozitii din care sa rezulte care va fi continutul aceesteia. Mergand pe orizontala arborescentei se va vedea daca exista elemente ce se repeta. In plus, cele cinci propozitii au menirea pastrarii in cadrul fiecarui capitol a elementelor date in titlul fiecarui capitol, respectiv, subcapitol. In cazul in care se face referire la capitolul destinat descrierii de tabele folosind resursele CSS, arborescenta va prelua prezentarea iunei structuri de tabel foarte des intalnit in practica, enumerarea resurselor CSS necesare scrierii de text ce permite obinerea respectivei structuri de tabel si in final, textul sursa complet aferent, astfel incat daca cititorul il va include in aplicatia sa sa obtina exact ceea ce este dezvoltat in subcapitol.
    Avand in vedere ca acest capitol face referire la Tipuri de tabele in CSS se va constui un sablon, asemeni clor de prezentare a telefoanelor mobile. Pe coloane acolo se gasesc modelele de telefoane mobile, aici se vor gasi tipurile de tabele care apar frecvent in aplicatii web. Pe coloana intai se afla caracteristicile telefoanelor mobile, aici se vor afla caracteristicile de descriere a tabelelor in raport cu resursele CSS. La intersectia linie-coloana se afla nivelul fiecarei caracteristici pentru fiecare model de telefon, iar in sablonul pentru tabele la intersectie se scriu exact acele informatii necesare pentru respectivul tip de tabel. Parcurgerea pe coloane permite o caracterizare a fiecarui tip de model de telefon, iar in cazul tabelelor, se va vedea ce resurse sunt necesare. Analiza pe linie arata la telefoane care sunt nivelurile minime sau maxime, daca exista sau nu o optiune. In cazul tabelelor se ved diferentele de la un tip de tabel la altul in raport cu resursele CSS.
    sablonul va include caracteristicile:
    - enunt problema practica frecvent intalnita ce foloseste tipul de tabel descris pe coloane
    - enumerare resurse CSS necesaree
    - text sursa care descrie partea reutilizabila a descrierii CSS
    - textul sursa complet al aplicatiei ce se va stoca in CD sau pe site
    - riscuri care apar si limite
    - elemente de analiza care permit generalizari.
    Subcapitolul privind tabelul organizat in forma clasica pe linii si pe coloane. Se formuleaza o problema frecvent intalnita de programatori, deci ceruta insistent de clienti. Se arata cum din enunt rezulta care sunt coloanele si liniile, fara a fi nevoie de efectuarea de calcule. Datele care se afisaza sunt scrise in fiecare celula a tabelului. Pornind de la tabelul desenat, se identifica necesarul de resurse CSS. Aceste presurse sunt descrise una cate una, dupa care se procedeaza la scrierea unei secvente. In final se scrie intreg programul. Pentru inceput, pentru a nu-l sacai pe cititor, acest program complet va fi pus in carte dar si pe CD sau pe site, pentru a-i usura munca programatorului de preluare a textului din carte, text pe care cititorul are posibilitatea de a-ladapta unor cerinte specifice relatiei lui cu un beneficiar concret.
    Subcapitolul cu coloane regrupate, urmeaza acelasi sablon de prezentare, cautand ca problema care duce la o astfel de structura sa nu fie extrem de sofisticata. Se va vedea cum se elavoreaza un sablon de descriere a tabelului, in ideea de reutilizare. De aceasta data, programul complet nu mai este introdus in textul cartii, ci este numai referit in carte aratatnd lucul lui pe CD sau pe site. Se fac comenatrii suficienta astfel incat cititorul sa inteleaga semnificatia textului incarcat de pe CD sau din site. Este important sa se vada ca cititorul are posibilitatea in mod direct sa lucreze pe program incat sa obtina structura de tabel actualizata conform cerintelor clientilor lui.
    Subcapitolul cu linii regrupate.
    Subcapitolul cu grade de totaluri
    Subcapitolul cu elemente de variabilitate.
    Solutiile alese trebuie sa fie simple, des utilizate si de alti programatori. Gradul de generalitate nu trebuie sa fie la nivel de problema, in sensul ca aceasta sa cuprinda toate situatiile, ci la nivelul de acoperire de catre o problema cat mai simpla, a unei multitudini de situatii, intalnite de programator in discutiile lui cu beneficiarii. Daca se procedeaza astfel, programatorul care citeste cartea nu are altceva de facut decat sa inlocuiasca niste cuvinte din text pentru a aduce structura tabelului la cazul sa particular, obtinand cum se spune din prima solutie la problema sa punctuala. In momentul in care se procedeaza altfel, cititorul va trebui sa selecteze dintr-o multitudine de variante, acea varianta care i se potriveste, restul textului sursa trebuind sa devina inactiv.
    Toate aceste capitole se scriu prin traversarea tabelului unde a fost definit sablonul de descriere si s-a procedat la completarea pe linii a caracteristicilor fiecarui tip de tale din cele patru tipuri stabilite in cuprins la nivel de subcapitol. Necesitatea unui CD sau a unui site de includere a textelor sursa prea lungi pentru a mentine structura cartii in limite acceptabile si sa dea eficienta editurii.

    6. Expunerea legata de concluzii

    Vizeaza deschideri privind utilizarea CSS in aplicatii unde:
    - se fac calcule
    - se acceseaza baze de date
    - trebuie asigurat managementul multimilor de imagini
    - se realizeaza management de continut digital dinamic.
    Concluziile au menirea sa dea deschideri cititorului spre alte tipuri de aplicatii web netratate in carte, dar care sunt dezvoltate in alte carti. Daca autorul are in vedere continuarea intr-o alta carte a unor noi aspecte privind resursele CSS, va indica noul titlu si cam cand va apare, cu conditia ca in momentul in care face acest lucru sa dispuna de peste 60% din acea carte.

    7. Elaborarea Bibliografiei

    Bibliografia va include strict lucrarile pe care le-a consultat autorul, carti, articole si ste-uri de specialitate. Ea trebuie sa fie carecta, in ceea ce priveste numele autorilor, titlurile, editurile anii de aparitie, numele revistelor, volumele in care se afla articolele. Aici trebuie acordata o mare atentie indicarii paginilor paginilor, intrucat nerasfoirea revistelor si cartilor genereaza erori sistematice, greu de argumentat in fata celor ce remarca erori. De asemenea, bibliografia se intocmeste onest, fara a nu include deliberat lucrarea folosit exagerat de mult, caci necitand-o se evita o situatie neplacuta. Numai aparent i9n conditiile exsistentei de instrumente ce analizeaza automat gradul de originalitate al fiecarei carti. La scrierea fiecarui titlu din bibliografie se va verifica cu cartea si cu numarul din revista exact daca lucrurile inscrise acolo sunt in concordanta cu realitatea.
    O importanta parte a bibliografiei se alcatuieste imediat dupa ce a fost stabilit titlul. daca se observa ca intrgul titlu, prin cuvintele sale cheie, este acoperit cu lucrari, se merge mai departe, la construirea cuprinsului. Este rezonabil sa se faca intersectiile cuprinsurilor a catorva carti fundamentale, pentru a se vedea care sunt elementele de CSS ce nu trebuie sub nicio forma sa lipseasca si din cartea ce se va scrie.
    Bibliografia se va completa din aproape in aproape pentru ca pe parcursului unui an cat e necesar sa se scrie cartea mai apar si alte lucrari, care obligatoriu se includ in bibliografie daca sunt folosit in capitolele ce se scriu sau se actualizeaza prin adaugare.

    8. Construirea de anexe

    Anexele include de regula in cazul acestei carti:
    - elementele de CSS
    - texte sursa
    - tabele cu rezultatele unor masuratori.
    Anexele nu trebuie sa domine ca dimensiune cartea, ele nedepasind 10% din economia acesteia. Anexele sistematizeaza anumite informatii si sunt instrumente de lucru indispensabile, ceea ce impune ca sa fie complete si mai ales sa permita regasirea rapida a informatiei necesare.
    Cartea mai are, daca autorul este foarte exigent o lista de figuri, o lista de tabele, o lista de acronime si un index de termeni. Unele dintre acestea se construiesc automat dar si in aceste conditii se gestioneaza cu mare atentie.

                                                                                 *
                                                                       *                    *


    Se va urmari ca tot ceea ce s-a scris sa fie un tot unitar, sa nu exiswte contradictii sau omisiuni. managementul cartii se asigura prin mijloace clasice, eliminand astfel:
    - referirea de figuri, tabele, texte sursa, inexistent
    - includerea de tabele, figuri, diagrame, texte sursa care nu sunt referite in textul cartii
    - toate elementele CSS sa fie prezentate inainte de a fi utilizate
    - sa nu se faca apel la prea multe elemente ce trebuie cunoscute in prealabil de cititor
    - sa nu se faca reveniri la chestiuni prezentate deja prin reluari si nici trimiteri prea dese.
    Lucrarea se elaboreaza capitol cu capitol, in secventa aratata in ncuprins daca este realizata de un singur autor care are o imagine clara despre ceea ce are de facut. In cele mai multe cazuri se va face un graf de precedente al capitolelor si elaborarea se va face dupa acel graf. In acest fel se obtine un management eficient al intregii lucrari, fara a fi nevoie:
    - sa se mute parti din unele capitole in altele
    - sa se procedeze la restructurari frecvente a capitolelor sau chiar a intregului cuprins
    - sa se tot faca completari in subcapitole pentru a ajusta continutul in vederea includerii unor notiuni CSS vitale aplicatiilor.
    Daca autorul, inainte de a elabora cartea a lucrat aplicatii web de diferite niveluri de complexitate, are texte sursa de calitate si de mare diversitate care acopera majoritatea resurselor CSS, va proceda la sistematizarea acestora in ideea de a le folosi pentru exemplificari. Experienta proprie ii va dicta ordinea in care resursele CSS trebuie prezentate ca sa nu fie pusa la incercare rabdarea cititorului care doreste sa dezvolte rapid propriile aplicatii web folosind resurse CSS. In momentul cand a incheiat ultima lectura a cratii si s-a asigurat ca:
    - a prezentat toate elementele necesare unei bune insusiri a resurselor CSS
    - nu exista omisiuni
    - toate referirile sunt corecte si complete
    - sunt rezolvate toate problemele gramaticale si de ortografiere
    - site-ul sau CD-ul cu programe este complet,
    lucrareaq este data editorului si se urmaresc pasii necesari publicarii unei lucrari de succes.
    In cazul in care se doreste realizarea unei lucrari de catre un colectiv, coordonatorul colectivului trebuie sa aiba un rol important de el depinzand;
    - structurarea colectivului
    - prezentarea obiectivelor
    - definirea elementelor utilizate de ceilalti coautori
    - impartirea sarcinilor
    - asigurarea omogenitatii
    - gestionarea redundantei
    - calitatea textelor sursa
    - lucru folosind sabloanele
    - respectarea termenelor
    - efortul sau de a aduce intreaga carte la nivelul de calitate dorit de el.
    Orice alta abordare conducde fie la esuarea proiectului, fie la obtinerea in final a unor capitole foarte diferite ce afecteaza grav calitatea cartii, lucru nedorit de nimeni.
    Originalitatea unei carti presupune:
    - un titlu original
    - o structura originala
    - exemplificari originale
    - propagarea experientei proprii
    - detalierea riscurilor deduse din experienta acumulata
    - includerea unor elemente noi de stil de programare folosind CSS
    - consideratii proprii privind bibliotecile de sabloane CSS.
    Ideea cartilor care se fac din carti, trebuie eliminata. cartile se citesc, se refera, dar cea mai importanta parte a cartii ce se scrie reprezinta reflectare a experientei practice acumulate, o dezvoltare folosind aceasta experienta si programele proprii incat durata necesara cititorului ca el insusi sa scrie aplicatii web fezabile sa fie cat mai mica.
    Chiar daca un programator care dezvolta aplicatii web nu are initial ideea de a scrie o carte, in cazul in care:
    - lucreaza ingrijit
    - gestioneaza corect versiunile aplicatiilor fara a le sterge pe cele precedente
    - autodocumenteaza textele
    - face insemnari
    - elaboreaza documentatia de mentenanta
    - deseneaza diagrame
    - construieste tabele cu testarile
    - face masuratori privind duratele necedare screirii
    - da nume programelor
    - are un stil de programare consecvent utilizat,
    reuseste sa adune suficiente materiale pentru a crea baza elementelor practice care vor fi incluse intr-o carte, ramanandu-i numai sa extraga ceea ce are nevoie si sa ordoneze acele lucruri in raport cu capitolele pe care le vede ale unei carti pentru a-si da seama unde trebuie sa-si concentreze in viitor atentia spre a scrie noi aplicatii web ca sa acopere toate capitolele.










    Jubileul Informaticii Economice, IE ' 50

    1. Incepand cu mecanografia

    In iarna anului 1965, s-a decis infiintarea Sectiei de Mecanizare si Automatizare a calculului Economic, in cadrul Facultatii de Economie Politica din cadrul Institutului de Stiinte Economice, fost Institutul de Stiinte Economice si Politice V. I. Lenin, fost Academia Inalte Studii Comerciala, care ulterior, in anul 1967 a devenit Academia de Studii Economice, denumire ce exista si azi. Si azi se mai vede sigla initia la a primei denumiri a prestigioasei institutii. Deci, in acea iarna a lui 1965, au fost selectati studentii cu cele mai bune note de la admitere, punandu-se accent pe nota de lala proba de matematica, iar dupa ce s-a obtinut acceptul lor, s-a format o grupa cu noua specializare si s-a pornit la drum. Drumul a insemnat:
    - schimbarea planului de invatamant
    - cooptarea de cadre didactice valoroase pentru noua specializare
    - aparitia de discipline tehnice
    - cresterea ponderii orelor de matematica
    - aparitia de laboratoare
    - lupta permanenta intre vechi si nou, care nu a incetat nici azi
    - adaptarea din mers la ritmul accelerat din domeniul tehnologiei informatice
    - realizarea jonctiunii intre economic si tehnic
    - acceptarea expansiunii unui nou domeniu de instruire la nivel inalt
    - selectia profesorilor din ASE care sa predea la noua sectie si mai tarziu la noua facultate
    - atragerea de specialisti proaspat intorsi de la studii in URSS care activau in productie
    - scrierea de cursuri universitare pentru noile discipline
    - invingerea inertiei unui sistem de invatamant superior in care politicul era prioritar
    - trasarea drumului spre formarea de elite prin autoexigenta
    - crearea cadrului organizatoric administrativ
    - asigurarea spatiilor pentru laboratoare si pentru managementul noilor constructii.
    In rezumat, informatica economica s-a regasit in timp sub titulaturi diferite dupa cum urmeaza:
    1965 -1968, Sectia de Mecanizarea si Automatizarea calculului Economic din facultatea de Economie Politica
    1968-1978, Sectia Informatica Economica din Facultatea de Cibernetica si Statistica Economica
    1978-1989 a disparut, functionand numai o singura sectie care avea numele facultatii Planificare si cibernetica economica
    1990 - in prezent, sectia de Informatica economica din facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica.
    O foaie matricolaa unui absolvent din primele doua serii ai Sectiei de Mecanizare si Automatizare a calculului Economic includea disciplinele:

    Anul I
    Matematici superioare 1
    Electrotehnica
    Desen tehnic
    Economie politica
    Matematici superioare 2
    Masini de calcul
    Electronica
    Mecanica tehnica
    Limba franceza
    Educatie fizica
    Anul II
    Electronica
    Mecanica tehnica
    Masini de calcul
    Economie politica
    Matematici superioare
    Materialism
    Teoria evidentei contabile
    Limba franceza
    Practica in productie
    Anul III
    Masini de calcul 1
    Statistica teoretica
    Planificarea economiei nationale
    Socialism stiintific
    Organizarea si planificarea intreprinderilor
    Evidenta contabila
    Masini de calcul 2
    Limba franceza 1
    Limba franceza 2
    Practica in productie
    Anul IV
    Evidenta contabila a ramurilor economiei
    Programari matematice
    Masini electronice de calcul
    Calcul economic si statistic
    Cibernetica economicadisciplina 1
    Organizarea si proiectarea lucrarilor
    de calcul economic si statistic
    Programarea calculatoarelor electronice
    Practica in productie
    Anul V
    Cibernetica economica
    Masini electronice de calcul
    Organizarea si proiectarea mecanizarii
    si automatizarii lucrarilor de calcul
    economic si statistic
    Programarea calculatoarelor electronice
    Practica in productie

    Examenul de diploma
    Elaborarea sub indrumarea unui specialist de inalta clasa a unei lucrari complexe in al X-lea semestru de scoala si sustinerea in fata unei comisii, iar promovarea era conditionata de obtinerea unei note de cel putin 6(sase).

    Fata de tot ce se preda in ASE in acele timpuri, diferentele erau radicale, orientarea spre latura tehnica fiind evidenta, din moment ce se lucra cu masini construite pe principiile mecanicii, electromecanicii si mecanografiei. Mult mai tarziu au aparut masinile de calcul electronomecanice si in ASE au fost achizitionate primele calculatoare electronice IBM si NEAC dupa anul 1968.
    Sa nu se uite o clipa ca pana in 1989, invatamantul superior era astfel structurat incat studentii aveau activitati didactice de luni pana sambata, zilnic cate 6(sase) ore si in ziua de joi de regula in partea a doua a zilei mai aparea o activitate. Bibliotecile ASE erau pline cu studenti caqre invatau, pentru ca student vine de la cuvantul studiu. Separat erau activitatile de asociatie studenteasca sau politice. Prezenta era obligatorie, consemnata in condica grupei, iar la un numar de absente nemotivate se trecea la sanctionarea studentilor care nu veneau la cursuri sau la seminarii. Sanctiunile constau in taierea bursei, se dadeau mustrari, iar in cazuri speciale, mai ales legate de frauda prin copiere si repetari consecutive ale anului universitar, studentul era exmatriculat. Cu timpul, structurile programelor de invatamant s-au modificat, reflectand atitudini, ambitii, viziuni sau moduri de a trata invatamantul ca mijloc de manifestare, nu ca sursa de forta de minca inalt calificata pentru necesitatile economiei. Nu existau credite transferabile. Asa se face ca amfiteatrele si salile de curs si de seminarii erau intesate cu studenti si pe holurile ASE in pauze era o forfota de nedescris. La 13,30 cand se incheiau cursurile, fluxurile de studenti faceau Piata Romana sa se schimbe radical, sa prinda viata, caci tinerii erua si veseli si zgomotosi dar mai ales grabiti sa ajunga la cantinele Iorga sau Grivita.
    Studentii primei promotii aisectiei de Mecanizarea si Automatizarea Calcului Economic au format o singura grupa. Dupa sustinerea examenului de diploma, tinerii absolventi Constantin Gelu APOSTOL si Valer ROSCA, au fost selectati in vara anului 1969 sa ramana in calitate de asistenti universitari in catedra de Cibernetica Economica.
    A doua promotie 1965 - 1970 a sectiei de Mecanizarea si Automatizarea Calcului Economic a fost formata din doua grupe, iar doi dintre absolventii acesteia, Traian SURCEL si cu mine am activat pana la pensionare in domeniul informaticii, mai intai in Catedra de Cibernetica Economica, dupa 1989 in Catedra de Informatica Economica, iar din 2011 in Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica - DICE.
    Cu trecerea anilor, numarul de grupe la specializarea de Mecanizare si Automatizare a Calcului Economic s-a marit, au crescut numarul de serii, ajungand la un moment dat sa existe trei serii de Informatica Economica, o serie la invatamantul seral si inca o serie la invatamantul fara frecventa.
    Decanii care au asigurat dezvoltarea sectiei de Mecanizare si Automatizare a Calcului Economic numita astfel pana la reforma invatamantului economic din 1968, iar dupa reforma s-a numit sectia de Informatica Economica, denumire care exista si azi, au fost urmatorii:
    Prof. univ.dr. Constantin DANCIU
    Prof. univ.dr.ing. Edmond NICOLAU
    Prof. univ.dr.ing. Nicolae RACOVEANU
    Prof. univ.dr. Gheorghe VASILESCU
    Prof. univ.dr. Virgil SORA
    Prof. univ.dr. Eugen TIGANESCU
    Prof. univ.dr. Gheorghe VASILESCU
    Prof. univ.dr. Dumitru MARIN
    Prof. univ.dr. Constantin MITRUT
    Prof. univ.dr. Ion SMEUREANU.
    Tendintele care s-au manifestat in intregul invatamant superior romanesc au fost reflectat si in Facultatea de Cibernetica, uneori mai sever decat in alte cazuri si aceasta numai si numai pentru faptul ca lupta dintre vechi si nou, face de multe ori victime si asa cum se intampla in istoria noastra minunile nu tin mai mult de trei zile, iar pentru o constructie solida, buna si utila se gasesc cu rapiditate demolatorii care vin si cu argumente si cu buldozere.
    In catedra de Cibernetica Economica a functionat si colectivul de informatica economica, alaturi de cel de cibernetica economica si d cel de statistica industriala si agrara, dar fata de celelalte, colectivul de informatica avea conducere operativa formata din specialisti din afara catedrei impreuna cu directori ai Centrului de Calcul, pentru ca primisera insarcinarea de la Manea Manescu de a tine stindardul cat mai sus in ceea ce priveste alinierea la cele mai noi cunostinte din domeniu. In acest context favorabil, pe langa activitatile curente de la cursuri si seminarii, s-a dezvoltat o puternica activitate de cercetare stiintifica avandu-i pe studenti in centrul preocuparilor, precum si celebrul concurs de a alege pe cel mai bun programator, care avea darul sa dezvolte preocupari speciale in domeniul tehnicilor de programare si sa impuna profesionisti adevarati.



    Text de pus...............

    Text de pus..............

    Text de pus....

    2. Calculatoarele electronice

    Cand in anul universitar 1967 - 1968 am pasit in laboratorul de la parterul Cladirii din Eminescu unde se afla calculatorul CIFA 102 Economist eram deja intr-o lume speciala. Lipsea zgomotul de la tabulatoare, zgomot pe care aveam sa-l resimt o luna dezile la Pitesti la Directia Judeteana de Statistica - DJS, unde se faceau prelucrari de date numai pe tabulatoarele rusesti SAM, in vederea obtinerii rezultatelor necesare completatii Darilor de Seama Statistice. Se foloseau cartelele perforate, iar citirea era pe baza contactelor cu niste perii metalice. Intreg tabulatorul era un angrenaj de roti dintate, pargii si relee. Cele doua tabulatoare scoteau un zgomot cat o hala de razboaie electromecanice dintr-o tesatorie.
    Calculatorul romanesc CIFA 102 Economist plasa Romania pe locul al treilea in lume ca producator de calculatoare electronice. Era produs la IFA si functiona cu tuburi catodice. Introduceera de adte se realiza folosind banda perforata. Se lucra in cod masina si la acea vreme se solutionau probleme cu grad ridicat de complexitate. Se spunea ca un baraj din tara noastra a fost proiectat solutionand un sistem de ecuatii de 30 de ecuatii cu 30 de necunoscute. Se spunea ca si unele probleme de optimizare din industria petrochimica si din industria metalurgica au fost solutionate cu programe romaqnesti scrise in cod masina de programatori foarte buni.
    In anul universitar urmator la programare, am avut ocazia sa scriu programe si sa rulez aceste programe pe calculatorul japonez NEAC 1240. Se lucra intr-un limbaj de asamblare numit COPCODER, mult mai usor decat daca s-ar fi lucrat in cod masina. Erau utilizate menmonice foarte apropiate de semnificatia instructiunilor limbajelor de asamblare de azi. Cine stie un limbaj de asamblare modern, cu foarte mare usurinta va trece sa scrie programe in COPCODER daca ar avea curiozitatea. mai mult, un translator COPCORED - ASM nu ridica probleme majore de realizare. Daca primul calculator romanesc era de dimensiunea unei pianine, calculatorul NEAC 1240 era de dimensiunea unui frigider mediu, care te fascina prin multimea de luminite care clipeau, aratand ca functioneaza. Existau nenumarate butoane cu diverse destinatii, multe dintre functii fiind activate manual. Odata activate, calculatorul functiona la parametri stabiliti.
    In anul 1969 a fost achizitionat calculatorul IBM 360 care a fost adus si instalat la parter in Cladirea Centrului de Calcul, unde acum este laboratorul ORACLE. La subsol era instalata o puernica instalatie de climatizare, intrucat functionarea claculatorului necesita o anumita temperatura, deswtul de scazuta, lucru de acre se plangeau vesnic operatorii. Acest calculator permitea introducerea datelor de la consola, in volum extrem de redus, de pe cartele, cel mai adesea, de pe banda magnetica dar si de pe disc magnetic. Unitatile de banda erau niste dulapuri mari, iar unitatea de discuri si ea era destul de mare undeva la 120cm inaltime si cu mici variatii cam tot atat celelalte dimensiuni, oricum era un paralelipiped. S-a creat un circuit al cartelelor. Programatorii veneau la dispecerat cu cartelele fie stiva tinute in mana, fie in cutie sau chiar in mai multe cutii numerotate cu 1, 2 si 3. Ei predau cartelele unui dispecer si erau consemnate pe niste foi. Ti se spunea cam peste cate ore sau zile sa treci sa iei cartelele si imprimanta dupa ce se facea rularea pe claculator.

  • Erau zile foarte bune in care veneau cartelele cu imprimanta si aceasta continea textul sursa dar si rezultate corecte si complete.
  • Erau zile bune in care veneau cartelele cu imprimanta si rezultate partiale pentru ca se inregistrase o eroare majora care determina intreruperea executiei.
  • Erau zile mai putin bune in care se inapoiau cartelele si o bucata de imprimanta in care arata ca programul executase editarea de legaturi dar nu intrase in executie pentru ca se apela o procedura care nu exista sau se solicita un echipament inexistent.
  • Erau si zile slabe cand cartelele erau insotite de o imprimanta cu o puzderie de erori de sintaxa.
  • Zilele proaste se inregistrau atunci cand cartelele erau insotite de o fasie de imprimanta intrucat cartelele nu erau citite, una dintre ele fiind rupta.
  • Zilele catastrofice erau acelea in care cartela de JOB era incorecta, fasia de imprimanta fiind penibil de subtire.

    Ani de zile s-a lucrat in acest mod si Revolutia din decembrie 1989 ne-a prins cu datul si preluatul de cartele de la dispecerat. Era o munca interesanta care presupunea mult mai multa atentie decat este in utilizarea de PC-uri. daca privim cum se tasteaza textele azi si cat de multe corectii se fac de catre programatori, avem imaginea cate foi de programare ar fi fost rebutate si cate cartele perforate ar fi fost aruncate si de cate ori ar fi trebuit rulat un program pana sa se obtina ceea ce trebuia. Se schimba obiceiurile, numai ca acele obiceiuri mai bune se pierd in neant.
    Dupa terminarea facultatii am lucrat si in Laboratoarele Centrului de Calcul si la catedra de Cibernetica Economica si am scris programe si am urmaric cum studentii cu care lucram la seminarii scriau, perforau cartele si rulau programele pe calculatorul IBM 360 si cativa ani mai tarziu, pe calculatorul IBM 370 intrat in dotarea Centrului de Clacul al ASE.
    Lucrau la dispecerat Stefan PREDA, Virgil HORNOIU, Marcel VOICA.
    Studentii scria programe pentru a lucra la seminarii si scriau programe pentru a elabora proiecte. Pana in anul 1978 cand s-a produs distrugerea sectiei de Informatica Economica, atat programele de seminarii, cat si proiectele aveau un nivel de complexitate ridicat, dorindu-se rezolvarea de probleme din industrie, fiecare student constientixzand ca dupa absolvire performanta sa este data de calitatea programelor pe care le va scrie si de cat de scurta este perioada de acomodare cu locul de unca, adica in cat timp absolventul se integreaza la noul sau loc de munca.
    Nu trebuie sa facem abstractie de faptul ca la etajul intai in Centrul de Calcul al ASE, la sala 106 exista sala de operare, unde erau instalate masinile de perforat JUCKY de provenienta japoneza, unde cercetatorii si programatorii din laboratoare dar si cadrele didactice si studentii duceau foile de programare pentru a obtine cartelele perforate care mai apoi erau duse la calcualtor. Trebuie spus ca doamnele de acolo munceau din greu, inconditii foarte dificile de zgomot si scoteau lucrari foarte importante de foarte buna calitate. Nenumarate foi de programare ale studentilor au fost duse acolo acolo si au perforate cartele dupa ele. Cativa ani mai tarziu au fost duse masini de perforat la parterul cladirii din Dorobanti si acolo studentii isi perforau singuri cartelele programelor lor si duceau cartelele la dispeceratul studentilor pentru a fi rulate. cand era vorba de programe pentru proiecte de diploma, perforarea cartelelor si rularea programelor se facea dupa regulile aplicate cerceattorilor si programatorilor din Centrul de Calcul. Exista o problema deosebita legata de stocarea programelor care in lipsa memoriilor de masa asa cum sunt in zilele noastre, impuneau stocarea de sute de cutii de cartele si de sute de cutii cu benzi magnetice. calitatea cartelelor era variabila daca umiditatea era necontrolata si ne trezeam ca din cauza unei cartele rupte la citire, trebuia reluata intreaga procedura. Ceea ce se intampla acum cu stocarea unui Gb de memorie este parfum, in raport cu dimensiunile uriase ale unor discuri ale calculatorului IBM 360 care aveau o capacitate de memorare ce nu depasa 30Mb. Pentru a gestiona bine aceste resurse era implementat un management de calitate, fiecare stiind ce are de facut si disciplina era pe primul plan. Sa nu se uite ca la calculatoarele IBM 360 si IBM 370 lucrau nenumarati beneficiari, dintre care ICEPRONAV, ISPH era de baza. marile petroliere au fost proiectate fundamentand calculele aici de catre cei de la galati. Ce vremuri...
    Fiecare student avea un cod al lui, fiecare profesor avea un cod al lui. Se faceau analize intrucat se stia exact fiecare grupa de studenti cate minute a rulat pe calculatoare si la fel si pentru fiecare profesor sau programator sau cercetator. La fiecare sedinta de catedra se discuta necesitatea intensificarii lucrului pe calculator, ca fiind singura modalitate de a-i lega pe studenti de cerintele practice de la viitoarele lor locuri de munca.
    Nu trebuie uitat ca in laboratoarele de calculatoare de birou exista si PROGRAMMA 101, un echipament cu totul special, programabil, cu stocarea pe cartele magnetice si cu mari performante, fiind un veritabil calculator electronic de birou, un precursor exceptional al PC-urilor.

    3. Lucrand pe calculatoare romanesti

    La un moment dat au aparut in Centrul de Calcul al ASE doua calculatoare romanesti, mai intai un FELIX C 512 si cativa ani mai tarziu, un calculator FELIX C 1024. Noua filosofie de lucru a impus din partea noastra un efort suplimentar pentru ca sistemul de operare era altul, cartelele de comanda erau altele, iar limbajul de asamblare ASSIRIS era si el total diferit de limbajul ASSEMBLER de la IBM cu care eram familiarizat. Din mers s-a produs trecerea pe calculatoare romanesti a lucrarilor, intrucat in centrele Teritoriale de calcul si pe marile platforme industriale centrele de Calcul aveau in dotare calculatoarele facute la fabrica de Calculatoare de la Pipera.
    In ceea ce priveste fluxurile de prelucrare nu au aparut mari modificari. Cursurile de FORTRAN, de COBOL si de programe aplicative au fost adaptate pentru a prelua restrictiile impuse de componentele hardware si software de baza ale calculatoarelor din clasa FELIX. Se trecea de la rigoarea americana a calculatorului IBM la modul specific al unui calculator care nu se mai producea in tara unde fusese conceput, adica in Franta. Cartile aparute despre acest calculator erau cele realizate de tineri care facusera specializari in Franta, iar documentatiile erau sumare si contineau pagini cu foarte putin text si multe elemente de natura descriptivista, fara prea multe exemple complete asa cum ne obisnuisera cartile bine scrise de la IBM.
    Existenta BNP - Biblioteca Nationala de Programe de la ICI si includerea in Conbsiliul Profesoral al Facultatii de Cibernetica si Statistica Economica a foactorilor de conducere din unitati reprezentative ale economiei nationale, a permis crearea contextului favorabil ca studentii informaticieni sa lucreze cu pachete de programe pentru rezolvarea de probleme complexe de programare liniara, de stocare optima, de alocare si nivelare de resurse, de drum critic, existente in BNP si cu care se lucra in mod curent in toate centrele de calcul din intreprinderile din tara. Absolventii facultatii de Cibernetica cand mergeau in productie se integrau rapid atunci cand era vorba de a utiliza programe precum OPALINE, GESTOC sau MFIX.
    Apartinand cam aceleiasi generatii, calculatoarele romanesti nu aduceau elemente in plus fata de calculatorul IBM. Ceea ce era diferit erau numai elemente de finete legate de necesitatea unor conversii la apelul anumitor proceduri sau de modul in acre se reprezentau in memorie diferite structuri de date. Daca se umbla la detalii apareau deosebiri legate de faptul ca inainte foloseam cuvantul byte, iar acum foloseam cuvantul octet pentru a desemna sirul celor 8 biti. In schim, rigiditatea limbajului COBOL nu scazuse. cel mult, o versiune mai noua adusese implementarea tabelelor de decizii cu rol de optimizare a expresiilor relationale concretizate printr-o secventa de instructiuni IF-THEN-ELSE cu efecte in zona reducerii duratei de executie. Oricum limbajele erau gestionate prin standarde internationale si prea multe abateri de la regulile stabilite acolo nu existau. Stiu numai ca din cauza absebtei stabilizatoarelor de curent, se produceau dereglaje cu consecinte neplacute in functionarea acestor calculatoare. Cand s-a inmultit fluctuatiile de tensiune, se vorbea pe la colturi ca nu este de conceput sa se dea un milion de lei pe un calculator si sa nu se gaseasca treizeci de mii de lei pentru un stabilizator care ar fi salvat mai ales zona de periferoice, dibntre acre unitatile de discuri erau cele mai expuse riscurilor de defectare.
    Colectivul de la disciplina Baze de adte a utilizat pentru a dezvolta aplicatii complexe SGBD-ul SOCRATE.
    Centrul de calcul al DCS era o institutie fanion pentru informatica, avand in vedere importanta data de politicile centralizate, bazate pe agregare la nivel maxim. Acolo se organizau manifestari stiintifice importante si profesorul Constantin Ionescu a fost la un anumit moment dat director general al DCS. El a elaborat o comunicare despre care spun ca si azi este de foarte mare actualitate, birocratia fundamentata pe teama trebuind si azi sa aiba solutii. Desi calculatorul I100 a fost dat in functiune dupa 1977, in facultatea de Cibernetica a aparut dupa 1985 si modul in care au fost concepute fluxurile de prelucrare au tinut mult timp lumea departe de ele. Acest minicalculator era construit in ideea de interactivitate, ceea ce nu se prea intampla avand in vedere ca lipseau terminalele. Asa ca mult timp minicalculatorul I100 a ramas numai un element experimental pentru toti care doreau sa lucreze in limbajul C pentru ca pe niciun alt calculator nu era incarcat compilator pentru acest limbaj. Tot pe I100 se lucra FORTRAN interactiv, desi undeva unde se conducea proses de productie in timp real era mult mai nimerit. Un calculator I100 era instalat la parterul cladirii din Dorobanti si era destul de frecventat mai ales de catre tinerii asistenti sau de catre studentii din anii mari care intuiau ca viitorul este al echipamentelor care ocupa spatiu restrans, nu necesita conditii speciale si programatorul este cel care isi introduce singur programul si il ruleaza, deci coordoneaza intreg procesul, exact cum este acum la claculatoarele personale.
    Desi ne referim la o perioada trista, cand dintr-o fuziune nefericita a iesit o facultate care a fost de fapt un transfer de notorietate al Ciberneticii catre o Planificare insignifianta, studentii s-au remarcat prin participari la manifestari stiintifice nationale in diferite centre universitare, precum Iasi si Timisoara, dar si la sesiunile cercurilor stiintifice studentesti cu caracter anual din ASE, care se tineau de regula in luna aprilie a fiecarui an universitar.
    Incercarile tinerilor din colectivul de Informatica Economica de a iesi in lume au fost nenumarate, caracterizate prin tenacitate si prin eforturi foarte mari. Acestia au participat cu regularitate la Simpozionul de la Slatina din 1977, la Conferintele de Cibernetica organizate de manea Manescu in 1981, 1982, 1983, 2013.
    In cadrul catedrei de Cibernetica Economica era conturat un colectiv puternic coordonat de profesorul doctor docent Constantin Ionescu. Acest colectiv se ocupa de analiza si proiectarea sistemelor informationale si era de o discretie fantastica desi disciplinele asimilate acestui domeniu erau prezente in toate planurile de invatamant. La inceputul deceniului al IX-lea a aparut prima a unui curs, despre care studentii si specialistii au facut aprecieri exceptionale si ani de-a randul ceea ce s-a publicat in acelasi domeniu, a avut ca sursa lucrarea respectiva. Nu am crezut ca voi mai avea ocazia de a discuta despre acest material, dar o intamplare fericita mi-a prilejuit ocazia sa am in mana republicarea din 1982. Din lista de autori se vede ca punctullor de pornire a fost sub auspicii deosebite, intrucat Nicolae Apopei, Gelu Apostol, Ion Lungu, Gheorghe Sabau, Traian Surcel, Ilie Tamas, Octavian Zaharia, deveniti profesori, sunt nume de referinta in zona de cercetare si didactica inclusa in aceasta macheta.

    4. Un nou departament

    Imediat dupa Revolutia din decembrie 1989 au aparut marile probleme sau mai corect spus, marile provocari, in vechea catedra de Cibernetica Economica. Nu mai era manea Manescu si deruta instalata a lasat urme adanci. A aparut o sedinta de catedra cu cel mai stupid subiect, in care seful de catedra ii intreba pe colegii sai daca doresc sa promoveze. Au aparut doua tabere, din care dominanta era tabara colegilor care doreau sa promoveze, pentru faptul ca de prin 1977 nu mai fusese organizat niciun concurs de ocupare de post de conferentiar. Cealalta tabara venea cu argumentul aiuritor, ca economia, adica bugetul nu are cum sa suporte aceste mariri de salariu, in conditiile in care in ASE avusesera loc vreo doua valuri de promovari si fosti studenti de-ai nostri ajunsesera conferentiari, iar noi cei de la colectivul de informatica eram si cu doctorate si cu lucrari si lectori cu vechime de peste 10 ani.
    Asa se face ca in acel climat confuz, prin interventia salutara a profesorului Ghorghe Boldur si a rectorului Constantin Barbulescu, ministrul Sora a semnat suplimentarea de ultima ora a unor posturi de conferentiar si s-au organizat concursuri incat s-a produs si promovarea noastra, cu intarzaiere, ceea ce a fost picatura care a facut ca paharul sa dea pe dinafara.
    Un grup de cadre didactice format din:

  • Constantin Gelu APOSTOL
  • Nicolae APOPEI
  • Constantin BARON
  • Constanta BODEA
  • Gheorghe DODESCU
  • Adriana IONESCU
  • Afrodita IORGULESCU
  • Ion IVAN
  • Ion LUNGU
  • Rodica MIHALCA
  • Ioan ODAGESCU
  • Florin PILAT
  • Ion Gh. ROSCA
  • Valer ROSCA
  • Ioan ROXIN
  • Ghoerghe SABAU
  • Gheorghe SOFRONIE
  • Magdalena STANCIU
  • Ileana VREJBA
    au luat hotararea de a se desprind de catedra mama de Cibernetica Economica, pentru a forma o noua catedra, anume Catedra de Informatica Economica
    S-au inceput demersurile, au fost obtinute aprobarile necesare, astfel incat noua catedra a inceput sa functioneze cu anul universitar 1990 - 1991, cu stat propriu de dunctii, cu conducere proprie. Primul sef al catedrei a fost foarte tanarul lector universitar doctor Ion Gh. ROSCA. Persoana cu vasta experienta in a lucra cu oamenii, noul sef de actedra a avut o viziune foarte clara legata de
    - precizarea cu claritate a ceea ce inseamna Sectia de Informatica Economica in CSIE si in ASE
    - dinamica promovarilor cadrelor didactice
    - structura planurilor de invatamant
    - pozitionarea corecta a sectiei de Informatica economica in structura facultatii
    - obtinerea de fonduri pentru efectuarea de dotari cu PC-uri
    - organizarea activitatii de cercetare stiintifica a studentilor
    - elaborarea de materiale didactice
    - organizarea la nivel maxim de exigenta a concursurilor pentru admiterea in catedra
    - continuarea traditiei concursului de cel mai bun programator
    - distribuirea de discipline noi pentru a fi pregatite conform noului plan de invatamant
    - alocarea de spatii pentru laboratoare si pentru birouri.
    Este o poveste frumoasa care trebuie stiuta exact asa cum a fost ea.
    Seful de actedra a avut biroul, ca si acum in sala 2311, sediul catedrei este in sala 2313, birourile pentru profesori au fost alocate pentru salile 2315, 2317, 2209, 2210 precum si salile de la parter de langa laboratoarele 2001a si 2001d dar si salile de la parterul cladirii Centrului de Calcul, obtinute cativa ani mai tarziu.
    Treptat-treptat s-a ajuns ca fiecare cadru didactic sa aiba calculatorul sau laptopul sau, iar la nivel de subcolective au fost bsolutionate problemele de copiere si imprimare. S-a creat acel context favorabil scrierii de materiale didactice de foarte buna calitate.
    Munca de secretariat a fost asigurata rand pe rand, de doamna Maria Dicu si in mod special de doamna Doina Moraru.

    5. La viteza maxima

    Anul 1993 este un an de referinta in viata catedrei de informatica Economica, din toate punctele de vedere. De atunci a inceput acel drum de nestavilit care a deschis noi cai spre lume dar si spre noi insine, pentru a deveni mai buni, mai performanti, mai competitivi, astfel incat sa avem un invatamant orientat spre calitate si spre nevoile pietei fortei de munca, neprecupetind niciun efort, mai ales pentru ca aproape toti membrii catedrei erau tineri sau maturi in deplinatatea fortelor lor creatoare.
    Anii au trecut si au avut loc modificari structurale, insotite de cresterea calitativa a domeniului informatica economica, prin:

  • crearea Conferintei Internationale de Informatica Economica, avand prima editie in mai 1993 si care la inceput era bianuala, iar din 2011 a devenit anuala si este indexata in numeroase baze de date dar si in ISI Proceedings, incepand cu anul 2012

  • editarea revistei Informatica Economica din anul 1997, la inceput fiind tiparita, uar mai apoi fiind prezentata si in format electronic la adresa www.revistaie.ase.ro, an de an obtinandu-se cresterea exigentei in ceea ce priveste tematica, nivelul stiintific si originalitatea abordarilor

  • publicarea incepanf cu anul 2001 a revistei ECONOMY INFORMATICScare are menirea de a face cunoscute cele mai noi rezultate ale cercetatorilor din tara noastra in domeniul informaticii aplicate in economie, articolele fiind publicate in limba engleza, articole care se gasesc la adresa www.economyinformatics.ase.ro/

  • infiintarea cursurilor de master orientate pe cercetare, asa cum este masterul de aprofundare pentru Informatica Economica, dar si a masterelor profesionale de Securitate Informatica, Managementul Informatizat al Proiectelor, Sisteme Informatice pentru Managementul Resurselor si Proceselor Economice, E-Business, Baze de Date - Suport pentru Afaceri, toate fiind cursuri de mare succes prin tematica abordata, cadrele didactice si specialisti care asigura predarea si seminarizarea dar si prin performantele studentilor

  • regruparea fortelor in Scoala Doctorala de Informatica Economica, asa cum a rezultat din Legea Invatamantului votata in ianuarie 2011 de Parlamentul Romaniei, ceea ce a condus la o noua abordare a intregii problematici in contextul existtentei programului finantat prin POSDRU/6/1.5/S/11 Doctorat si doctoranzi in triunghiul educatie-cercetare-inovare (DOC-ECI), cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

  • trecerea la structura impusa de Programul de la Bologna al UE, in care cursul de licenta are durata de 3 ani, este urmat de cursul de master de 2 ani si ultima forma de instruire, cea doctorala este de 3 ani, ceea ce a presupus o schimbare profunda de conceptie privind nivelul cunostintelor care sunt transmise fiecarui nivel si reechilibrarea necesara intre teorie si practica, intreaga abordare presupunand un nivel de flexibilitate foarte ridicat

  • modernizarea laboratoarelor, astfel incat sa se obtina acel nivel de accesare a resurselor specifice noilor tehnologii de dezvoltare si de implementare a aplicatiilor informatice complexe, asigurand in acest fel alinierea pregatirii absolventilor sectiei de Informatica Economica la exigentele pietei IT&C

  • crearea de colective pe grupe de discipline astfel incat sa se obtina acel nivel de comunicare necesar realizarii de lucrari stiintifice orientate pe domenii strict delimitate si sa se obtina mentinerea cunostintelor predate studentilor la cel mai inalt nivel, prin gestionarea redundantei intre discipline

  • participarea la competitii de obtinere a finantarii unor proiecte importante a permis abordarea de teme de larg interes pentru dezvoltarea cercetarii in domeniul informaticii economice, realizarii de contacte cu cadre didactice din marile centre universitare ale Europei dar si achizitionarii echipamente, de carti de specialitate si de produse software care sa permita finalizarea obiectivelor definite

  • expunerea la avizier a realizarilor care au constat mai intai in carti, cursuri, articole in reviste, apoi volumele Conferinteri Internationale de Informatica Economica, ceva mai tarziu numerele reviste Informatica Economica si acum de ultima ora, volumele conferintei de Securitate Informatica

  • aparitia laboratorului Microsoft la sala 2319 undeva prin anul 1998, in care cu regularitate se desfasoara activitati sub egida prestigioasei companii de software, in care vin si prezinta probleme de mare actualitate specialistii Microsoft si la care participa studenti din facultatea CSIE si nu numai

  • desfasurarea concursului profesional in colaborare cu firma CRYSTAL, firma care are o colaborare excelenta cu DICE si care impreuna au amenajat sala 2220 si se preocupa de un masterat deosebit de important, SIMPRE; an de an organizeaza concursuri profesionale, iar studentii de pe primele locuri primesc importante premii; trebuie amintit ca intr-un an, a fost acordat ca premiu un atutoturism DACIA.
    Informatica Economica s-a impus constant, iar la fiecare editie a Conferintei Internationale de Informatica Economica, publicarea monografiei a fost un prilej exceptional de a prezenta realizarile obtinute de cadrele didactice, de catre studenti dar si de personalul tehnica, fara de acre procesul de invatamant este de neconceput. Din totdeauna cadrele didactice din colectivul de informatica economica si-au dorit sa dispuna de locuri de munca adecvate specificului, lucru solutionat in foarte mare masura acum.


    Text de pus....

    6. O unire prin absorbitie - DICE

    Legea invatamantului, votata in ianuarie 2011 a adus modificaristructurale fundamentale, dintre care au fost si cele ale organizarii pe departamente a cadrelor didactice. Normele de aplicare au oferit o serie de cifre limita care sa defineasca un departament, impunand si situatiile de exceptie prin care un departament exista si fara un numar mai mic de 50 de cadre didactice. Desi la nivelul Facultatii de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica existau catedrele de Cibernetica Economica, Informatica Economica, Matematici Aplicate si Statistica Economica de mari dimensiuni, dupa indelungi analize, s-a ajuns la concluzia ca singura catedra care nu indeplineste criteriile este catedra de Cibernetica Economica, exact catedra care da numele facultatii si care particularizeaza denumirea facultatii. Nimeni cand se prezinta nu spune predau sau studiez sau lucrez la Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, ci spune predau sau studiez sau lucrez la Cibernetica. Asa ca dupa tatonari dintre cele mai interesante, s-a ajuns la concluzia de a se forma un departament mastodont prin absorbtia celor de la Cibernetica de catdre catedra de Informatica Economica. Noul departament se numeste DICE - departamentul de Informatica si Cibernetica Economica.
    In opinia mea, acest moment reprezinta rezultatul unor decizii nefericite, bazata pe elemente mai mult subiective, datorate unor relatii interpersonale si nimic altceva. Catedra de Cibernetica Economica avea specificul ei, reprezenta o traditie si un brand. Informatica Economica reprezenta o entitate distincta, cu obiectivele ei. Daca disciplinele de cibernetica migrau spre celelalte facultati, cautandu-se si alte abordari decat cele elitiste, cu siguranta ca lucrurile ar fi stat altfel. Daca grija pentru atragerea tinerilor spre invatamantul superior ar fi fost mult mai insistenta, numarul cadrelor didactice nu ar mai fi reprezentat bariera care sa duca la disparitia acelei catedre. Grija exagerata pentru asigurarea de cumuluri pentru anumiti profesori, modul ciudat de a realiza selectia tinerilor si viziunile limitate care au bantuit managementul acolo a condus a situatia critica, fara iesire. Au existat si lupte interne, desi nejustificate, intrucat erau suficiente ore de predare si de seminarii si cu mai multa aplecare spre obtinerea prin participarea la licitatie in cadrul programelor nationale a contractelor de cercetare finantate, toate problemele se rezolvau fara socuri, satisfacand absolut toate orgoliile, de cele mai multe ori marunte si locale. Dupa restructurarea din 2011, au rezultat:

  • Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica
  • Departamentul de Statistica si Econometrie
  • Departamentul de Matematici Aplicate
    Noua structura - Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica - este organizata pe colective de specialitate, fiecare avand ca responsabil un cadru didactiv cu experienta didactica si manageriala intrucat trebuie sa coordoneze activitati legate de:
    - asigurarea unui continut stiintific actual al disciplinelor
    - elaborarea cursurilor
    - definirea structurilor curriculare ale disciplinelor pe cursuri si seminarii
    - stabilirea bibliografiei obligatorii si a celei optionale
    - modul de acoperire a cursurilor si seminariilor
    - definirea componentelor strategice care sa fie incorporate in viziunea departamentului
    - crearea si mentinerea unui de lucru, bazat pe creativitate si initiative
    - participarea la promovarea si selectia de cadre didactice
    - organizarea de manifestari stiintifice
    - construirea de oferte de proiecte pentru obtinerea d finantare.
    Noua organizare la nivelul universitatilor care a rezultat din Legea Invatamantului din 2011 a determinat schimbari majore si la nivelul departamentelor, conducand la o alta dinamica a vietii acestora si mai ales la o crestere a implicarii membrilor departamentelor in viata de zi cu zi a acestora.
    Noua structura - DICE - este mai flexibila, are capacitate mai mare de adaptare si stilul de lucru abordat cu un nivel total de transparenta a condus la:
    - promovarea tuturor celor care au indeplinit criteriile impuse
    - organizarea de conferinte cu mentinerea unui inalt nivel stiintific
    - restructurarea planurilor de invatamant in vederea includerii celor mai noi tendinte din IT&C
    - rediscutarea cursurilor de master in vederea adancirii profesionalismului lor
    - orientarea practicii in productie spre elemente de eficienta si de ordin calitativ
    - integrarea totala in mediile virtuale prin SIMUR
    - atragerea tinerilor in actul decizional.
    In DICE a fost realizat schimbul de generatii, obtinandu-se trecerea pe un nou plan, exsistand certitudinea ca noua generatie duce intr-o directie buna informatica economica si cibernetica economica, dovada fiind activitatile demarate si finalizate cu curaj si cu succes de tinerii din departament.
    Text de pus...............

    Text de pus..............

    Text de pus....

    7. Increzatori in viitor

    Text de pus...............

    Text de pus..............

    Text de pus....

    8. Mai mult decat concluzii

    Se spune ca Brancusi i-ar fi spus lui Rodin ca la umbra copacilor mari, nu creste nimic. In cazul Sectiei de Informatica Economica din Facultatea de Cibernetica, zicerea nu se verifica, intrucat de pe bancile acestei mari facultati, din mainile unor mari dascali au iesit specialisti adevarati, care duc mandria unei scoli construite cu elan, truda, migala, ambitie, atentie, perseverenta, sacrificii si multa sudoare.
    In primul rand trebuie spus ca absolventii Facultatii de Cibernetica sunt nume importante de profesori in numeroase departamente ale Academiei de Studii Economice. O lista a acestora va include gradul didactic, numele, functia de conducere sau departamentul unde isi desfasoara activitatea:

  • Prof.dr. Pavel NASTASE - rector al Academiei de Studii Economice
  • Prof.dr. Dorel AILENEI - decan al Facultatii de Economie
  • Prof.dr. Christina SUCIU - Departamentul de Economie si Politici Economice
  • Prof.dr. Catalin HUIDUMAC - Departamentul de Economie si Politici Economice
  • Prof.dr. Anca Daniela DACHIN - Departamentul de Economie si Politici Economice
  • Prof.dr. Horatiu DRAGOMIRESCU - Departamentul de Economie si Politici Economice
  • Prof.dr. Gheorghe POPESCU - Departamentului Informatica de Gestiune
  • Prof.dr. Ilie TAMAS - Departamentului Informatica de Gestiune
  • Conf.dr. Adrian COSTEA - catedra de Statistica
  • Prof.dr. Luminita CONSTANTIN - Departamentul de Administratie si Management Public
  • Prof.dr. Marin ANDREICA - Departamentul de Management
  • Prof.dr. Daniela HANCU - Departamentul de Management
  • Prof.dr. Gheorghe ORZAN - Departamentul de Marketing
  • Prof.dr. Mihai ORZAN - Departamentul de Marketing
    Alti absolventi ai Facultatii de Cibernetica sunt persoane publice ocupand in timp pozitii importante, dintre care am inclus:
  • Corina CRETU - membru al Parlamentului European
  • Lucian CROITORU - Consilier al Guvernatorului BNR pe probleme de politici monetare
  • Adiean PIRLOG - general (r) al Armatei Romane
  • Tudorel ANDREI - presedinte al Instututlui National de Statistica
  • Vergil VOINEAGU - presedinte al Instututlui National de Statistica
    daca trebuie facut un rezumat al etapelor de dezvoltare a domeniului informaticii economice in ASE, rezulta ca indiferent de vicistitudinile vremurilor, s-a mers drept inainte, urmarindu-se obiectivul strategic de a forma specialisti care sa intre pe piata IT&C si care sa-si dovedeasca utilitatea la nivel maxim.


    Text de pus..............

    Text de pus....














    • Necesitatea de a avea istorie

    1. Timul care trece

    Fiecare dintre noi este coplesit de nenumaratele activitati pe care trebuie sa le indeplineasca zilnic pentru a-si multumi cat de cat sefii. Luati cu treburile zilnice trecem pe un plan secund ceea ce am efectuat ieri, trecem pe un al treilea plan ceea ce am executat alaltaieri si aruncam pur si simplu in uitare ceea ce am realizat luna trecuta, ca sa nu mai vorbim despre soarta a ceea ce am realizat acum un an sau acum zece ani. Uneori ne amintim cu diferite prilejuri ceea ce am facut acum cativa ani, fara a mai enumera exact sirul faptelor, data in care evenimentul s-a produs si chiar ridicand o serie de semne de intrebare legate de persoanele care au fost prezente. In textele noastre vom introduce din precautie sintagme precum:daca bine imi aduc aminte, daca nu ma insala memoria sau parca asa stateau lucrurile.
    A avea un jurnal si a face insemnari zilnice presupune foarte multa rigurozitate din partea celui care isi propune un asemenea demers. Este mare consumator de timp un jurnal daca autorul lui isi propune sa faca insemnari zilnice si mai ales daca doreste sa asigure un anumit nivel de detaliere si sa faca si analize in profunzime.
    Daca insa exista o preocupare cat de cat pentru a avea un inventar al faptelor, este rezonabil sa se faca unele insemnari si mai ales sa se conserve documente si obiecte cu atasarea de texte care sa lamureasca precis despre ce este vorba. Cine doreste sa tina o evidenta a articolelor publicate nu are altceva de facut decat sa ia o cutie in care sa stocheze exemplarele din reviste, cu fata in jos, pe masura ce aceste reviste se tiparesc si autorul achizitioneaza numarul in care i-a aparut articolul. Cand rastoarna cutia, va avea un teanc de reviste in ordinea aparitiei articolelor. daca autorul este inspirat si pune in fiecare revista un CD cu fisierul document al articolului, bineinteles va avea posibilitatea sa reutilizeze parti din acele fisiere ori de cate ori este nevoie. Singura conditie este de a pune la loc CD-ul pentru a nu incurca lucrurile. Este rezonabil ca pe fiecare CD sa scrie cu o carioca un text ce priveste identificarea articolului precum titlu, revista, an de elaborare si alte lucruri considerate utile.
    In cazul in care autorul considera ca formatele fizice ocupa spatiu si sunt dificil de gestionat, are posibilitatea de a gestiona tot ceea ce realizeaza in format digital. Numai ca este foarte important sa asigure calitatea si mai ales procesul de actualizare sa fie exact in concordanta cu derularea evenimentelor. orice amanare determina uitarea si pierderea de informatie si va fi foarte greu sa fie identificate fisiere ceralizate candva, cu ceva, despre ceva, pentru cineva si tot asa.

    2. Colectionarea de obiecte

    Suntem obisnuiti sa admiram in muzee diferite obiecte din ceramica si ni se pare un lucru nemaipomenit sa vedem migala cu care acestea au fost reconstituite. Suntem de-a dreptul coplesiti sa intram in case memoriale sau in muzee satesti sa admiram costume nationale pe care impatimiti ai portului popular le-au adunat de colo si de colo, reunindu-le la un loc si devenind adevarate comori de a caror existenta ne bucuram si noi. In toate domeniile exista posibilitatea de a face colectii de obiecte odata cu trecerea timpului. Colectiile de sifoane, de fiare de calcat, de pluguri, de marci postale, de carti postale, de vederi dar si de autoturisme sunt la mare pret in ziua de azi. Una este sa mergi sa cumperi dintr-un anticariat o carte rara prin faptul ca are autograful autorului si altfel stau lucrurile daca atunci cand este editata si se gaseste in librarie sa fie achizitionata cartea si sa se obitina autograful direct de la autor cand acesta a lansat itr-o librarie respectiva acrte. Colectia de obiecte se construieste pas de pas, obiect de obiect si placerea colectionarului este de a identifica piese, de a negocia pretul si mai apoi de a cumpara obiectul pentru a-si intregi colectia.
    In viata de zi cu zi se produc atat de multe evenimente insotite de realizarea de fotografii, de inscrisuri si mai ales de fotografii, incat daca ne propunem sa le pastram asigurand dispunerea lor in sitva, cu siguranta vom fi in stare sa redam cu suficienta exactitate derularea de evenimente si mai ales sa aratam cu documente ca lucrurile stau exact asa cum le relatam. Viata in complexitatea ei pune altfel problemele si vartejul ei genereaza trecerea peste lucruri esentiale in viteza si numai dupa ce s-au scurs multi ani ne dam seama ca un eveniment a fost determinant pentru evolutia noastra sau pentru evolutia unei institutii, au uneui oras sau chiar a unei tari. A pastra niste ziare, a pastra carti, a pastra insigne, diplome, fotografii este esential. Numai ca fiecare dintre obiectele pastrate trebuie sa fie insotite de un mic text lamuritor. Pe spatele unei fotografii trebuie scrise obligatoriu data in care a fost facuta si locul. Daca este o fotografie de grup, este rezonabil sa fie scrise si numele persoanelor astfel incat acestea sa fie identificate fara dificultate.

    3. Tentatia de a distruge

    Cand un aparat electronic devine invechit si apare o alta generatie, desi respectivul functioneaza, va fi inlocuit. Exista nenumarate oferte in care ducand la schimb obiectul vechi, se obtine un discount de 10%, ceea ce este foarte stimulativ. Asa se face primul pas spre a pierde urmele trecutului. Nimeni nu spune ca un apartament sa fie transformat intr-un depozit de vechituri, dar este important ca din cand in cand, unele aparate care reprezinta ceva special prin brand, prin functionalitati si mai ales prin aspect, sa fie pastrate ca obiecte ornamentale si de efect. Schimbarile violente in zona tehnicii de calcul au facut ca ritmul de inlocuire a calculatoarelor sa fie extrem de accelerat. Trecerea de la calculatoarele 286, 386, 486 s-au produs in mai putin ce cinci ani. Cresterea utilizarii de laptop-uri este spectaculoasa acum, fara a mai vorbi de generalizarea utilizarii tabletelor. Ar fi extrem de instructiv daca cineva ar avea curiozitatea sa faca o colectie de tablete astfel incat sa vada care este diferenta intre prima tableta de acum 3-4 ani si tableta de care dispune acum. Este interesant sa se compare greutatea, capacitatea de memorare, forma, autonomia si functionalitatile. Un tabel cu parametri si cu bifarea caracteristicilor scoate la iveala dramatismul evolutiei. Numai ca atunci cand a fost achizitionata o noua tableta sau un nou laptop, cu siguranta ca vechea scula fie a fost data copiilor, fie a fost returnata proprietarului si nu se mai stie de soarta ei.

    4. Crearea istoriei

    Cine crede ca istoria se construieste de la sine si este nevoie sa se faca sapaturi arheologice pentru a descoperi un trecut, se insala. Acum, istoria trebuie construita pas cu pas pentru ca ideia celor trei R determina astfel de masuri incat trecutul este irecuperabil. Se impune ca fiecare organizatie, fiecare persoana sa dea dovada de mare atentie si sa manifeste o inalta exigenta atunci cand este vorba de a trece la crearea unor compartimente de stocare, de arhivare si de conservare a trecutului. Este important sa se asigure o astfel de depozitare a obiectelor astfel incat acestea sa fie functionale si starea lor d conservare sa se mentina la un nivel calitativ ridicat. Este necesar ca la nivelul fiecarei organizatii sa se defineasca modalitati de arhivare cu regasire dupa mai multe criterii si sa se treaca la organizarea locurilor de stocare. Uneori se da dovada de mare usurinta in a trata scoaterea din uz a unor echipamente si trimiterea lor la fiare vechi sau vinderea lor catre firme care recupereaza metale neferoase. mai dramatica este situatia in care elemente de mobilier, carti, afise, tablouri sau obiecte legate de diferite evenimente sunt pur si simplu aruncate sau date la topit cum este cazul cartilor.
    Crearea istoriei se realizeaza clipa de clipa si se impune definirea de proceduri care sa asigure ca evenimentele sunt consemnate, ca obiectele sunt conservate si mai ales ca documentele oficiale sunt referite corect. Numai asa se va scrie ISTORIA unei institutii de invatamant superior, ISTORIA inei facultati, ISTORIA unui departament sau ISTORIA unei discipline. O istorie bine documentata se construieste din enumerarea corecta a evenimentelor marunte. Dar pentru a avea elementele necesare, trebuie ca inaintasii sa fi dat dovada de multa atentie in a consemna evenimentele atunci cand au avut loc. Ei trebuiau sa specifice cu claritate elemente de identificare si mai ales sa redea exact denumiri, nume de persoane, pozitii si rezultatele unor decizii luate prin vot. Aducerile aminte sunt importante, dar fara documente scrise, fara marturii materiale, istoriile isi pierd din rigoare, devenind incarcate de mult subiectivism.
    Pentru orice exista posibilitatea de a scrie o istorie. daca cineva construieste o casa, va scrie istoria adunand documente legate de achizitia pamantului, de elaborarea proiectului, de stocarea autorizatiilor, de colectionarea de documente privind achizitia de materiale, de fotografiile cu stadii ale ridicarii constructiei, cu fotografii privind muncitorii si tot ce mai este necesar pentru a avea o imagine clara legata de ceea ce a insemnat efortul de a face acea casa.
    Singura obligatie a celui care doreste sa scrie o carte de istorie este legata de necesitatea de a parcurge etapele necesare de documentare, astfel incat sa fie luate in considerare toate sursele, fara a lasa locuri albe generatoare de interpretari si mai ales de rescrieri, care au rolul de a rastalmaci, deci a denatura descrierile realizate initial. Dupa o documentare temeinica, o carte de istorie trebuie structurata si trebuie definita metoda utilizata. scrierea cartii de istorie, indiferent asupra carui subiect zaboveste inseamna un efort considerabil mai ales daca se urmareste asigurarea calitatii analizei efectuate. Nu se scrie o carte de istorie nici pentru a plati polite si nici pentru a scoate ostentativ in evidenta rolul cuiva in desfasurarea de evenimente. cartea de istorie se scrie pentru a pune in evidenta adevarurile asa cum au fost ele pentru o anumita perioada, pentru un anumit eveniment sau pentru evolutia unei structuri organizatorice. Totul trebuie sa se bazeze pe documente. daca apar marturii, acestea trebuie sa fie dim mai multe surse si mai ales, sursele trebuie sa fie credibile.

    5. Istoria prin continut digital

    Fata de perioadele precedente in care nu exista continut digital, acum istoria se construieste sub ochii nostri. Cu o singura conditie: sa dorim acest lucru.
    Fiecare organizatie are portalul ei. Un portal bine structurat are tot ceea ce trebuie pentru a dezvolta acele elemente specifice construirii unei istorii cuprinzatoare a organizatiei. Efortul este minim. Dar pentru aceasta trebuie:,br> - structurarea portalului astfel incat sa accepte organizarea pe ani a continutului digital
    - definirea unui vocabular stabil care sa permita cautarea informatiei
    - utilizarea de sabloane care standardizeaza informatiile stocate
    - regruparea fisierelor in raport cu destinatarii
    - structurarea portalului pornind de la utilizatori si frecvente de accesare
    - reorganizarea dinamica a continutului digital dupa chei la cerere
    - asigurarea unui nivel de omogenitate maximla nivel structural si de completitudine.
    Managementul portalului ca proces de adaugare de continut digital si de mutare a structurilor de continut digital, are menirea de a creste acuratetea proceselor fara pierdere de informatie. Daca tot ce este informatie curenta in anul urmator treceautomat la element legat de anul care a trecut, informatia fiind inclusa in sirul anilor precedenti, procesul este realizat rapid, urmand ca informatiile pentru noul an sa urmeze structura deja data, la care se mai adauga noi elemente. Ideia de baza in conditiile inexistentei limitarilor de stocare este de a defini o structura a portalului astfel incat informatia sa se regaseasca rapid, sa fie completa si mai ales sa reflecte adevarul.



















    Template

    Text de pus...............

    Text de pus..............

    Text de pus....





    **************************************************
    **************************************************
    ***************editorial SEMICENTENAR IE 50*******
    ********************08aprilie2015*****************
    **************************************************
    Ion IVAN Ion IVAN Ion IVAN
    Semicentenarul Informaticii Economice
    (1965 - 2015)

    1. Inceputurile

    In iarna anului 1965 s-a hotarat infiintarea unei grupe speciale de studenti care sa urmeze cursurile unei noi sectii a facultatii de Economie Politica, sectie care se numea mecanizarea si automatizarea caculului economic, sectie care in timp avea sa poarte denumirea cunoscuta pana in zilele noastre de Informatica Economica. Prima promotie a noii sectia avea sa absolve cursurile in anul 1969, iar economia romaneasca avea atunci sa primeasca o categorie de specialisti cu foarte buna pregatire economica dar si de informatica, atat de necesari in centrele de aclcul dinn marile intreprinderi, dar si din ministere, iar mai apoi din Centrele teritoriale de calcul,sau de la ICI si din ITC Bucuresti dar si din sucursalele acestuia. Totul a fost o intersectie fericita intre destin, realitate si oameni providentiali care au inteles mersul instoriei. Intr-un ivatamant superior economic in care cartile de economie politica aveau peste 70% citate din Gheorghiu-Dej si Hrusciov, iar cibernetica era considerata o stiinta retrograda, aparitia sectiei de Mecanizare si Automatizare a Calculului Economic era un eveniment incarcat de cutezanta, maretie si progres. Exista momente de rascruce ale istoriei, cand trebuie luate decizii majore si profesorii Manaea Manescu, Marin A. Lupu, Constantin Danciu s-au ridicat la inaltime si au parcurs pasii pe care si azi calca cu smerenie generatii intregi.

    2. Perioada de aur

    Corespunde perioadei 1967 - 1978, cand planurile de invatamant cu durata de cinci ani, erau proiectate pentru creiarea unui specialist cu pregatire complexa care sa stie economie politica, management, contabilitate, multa matematica si sa stie sa programeze calculatoare electronice dar sa stie sa faca analiza de sistem informational si sa parcurga etapele specifice analizei, proiectarii, realizarii, impolementarii, utilizarii si mentenantei sistemlor informatice. Cursurile de matematica pura se aflau in cel putin trei ani de afcultate, dar tot matematica erau si cursurile de analiza numerica si de cercetari operationale. Prin faptul ca erau invitati cei mai renumiti profesori de la Politehnica din Bucuresti, de la Universitatea Bucuresti dar si de la catedrele de specialitate din Academia de Studii Economice, era asigurata o inalta calitate a prelegerilor care se desfasurau in fata unor studenti admisi prin doua probe de matematica si una de fizica. Selectia studentilor prin concursuri de admitere de inalta clasa, a permis inaltarea stachetei exigentei la un nivel nebanuit de ridicat. Invatamantul superior de informatica economica a beneficiat de toate resursele care sa-l faca deosebit de performant, iar absolventii sau sa fie la un raport de 1:8 la bursa fortei de munca. Multi dintre absolventii facultatii noastre sunt cadre didactice deosebit de apreciate in departamentele din ASE si nu numai. Aproape in fiecare an s-a organozat concursul de Cel mai bun programator , castigat de cei care s-au dovedit in productie specialisti de nadjde.

    3. Prabusirea

    Parbusirea s-a produs cu viteza fulgerului, cand la o plenara un politruc a luat cuvantul, a adus cateva argumente fortate si rapid s-a produs unirea ciberneticii cu planificarea, rezultand o noua facultate, facultatea de Planificare si Cibernetica Economica, avand durata de patru , ani. S-a modificat admiterea, aliniind-o la probele date in intreaga Academie de Studii Economice. Ponderea disciplinelor de informatica s-a redus sever, in final obtinandu-se o pregatire in principal orientata spre domeniul economic, in care informatica era undeva o anexa trecuta in plan secundar. Numai prin eforturi extraordinare profesorii din subcolectivul de informatica economica a rezistat si au fost continuate traditiile in ceea ce priveste elaborarea de proiecte complexe, realizarea de lucrari de diploma in care informatica era in prim plan. Numarul studentilor pasionati de informatica era mare, dar structura planurilor de invatamant si a programelor analitice nu permitea pe un fond redus de ore un nivel de aprofundare care sa asigure alinierea la cerintele unui invatamant de informatica economica de top. Prabusirea a fost rezultatul victoriei fortelor intunericului, a celor ce nu au inteles si nu vor intelege niciodata mersul istoriei si care intotdeauna vor cauta sa-si conserve privilegiile. Sansa noastra este ca randul lor se subtiaza si vin si momentele de cotitura, numite revolutii care rastoarna orice asa-zisa ordine a lucrurilor pentru a face loc unui nou inceput. Asa a fost in 22 Decembrie 1989, cand toate fortele creatoare au fost descatusate si informatica economica, tinuta nefiresc si fara rost in lanturi din interior mai ales, a pornit pe un nou drum cu darzenie si in forta.

    4. Renasterea

    Imediat dupa revolutia din 22 decembrie 1989 studentii si profesorii din Facultatea de Planificare si Cibernetica Economica au trecut in forta la restructurarea facultatii, reusindu-se ca din 1990 din toamna sa inceapa noul an universitar in noua structura, fiind reinfiintata facultatea sub titulatura de Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, in cadul careia, pentru prima data functiona o sectie numita Informatica Economica. A luat fiinta Catedra de Informatica Economica. La construirea planurilor de invatamant s-a procedat la o documentare temeinica, reusindu-se alinierea reala la exigentele unui invatamant economic de informatica, cu discipline la standardele existente in marile universitati ale lumii. S-a construit pentru prima data graful de precedente al disciplinelor, beneficiind de un corp profesoral tanar si puternic s-a pornit in forta la formarea unui specialist de inalta clasa, care sa corespunda cerintelor economiei de piata, in formare in tara noastra. Invatamantul superior de informatica economica a renascut din propria-i cenusa pentru ca au existat oamenii care au stiut incotro trebuie sa se indrepte acesta, astfel incat dintr-o experienta tragica sa se treaca in forta spre saltul calitativ stiut, asteptat, concret, adevarat si plin de neprevazut. Tot timpul la absolvirea promotiilor sefii de promotie si numai ei, au dus mai departe faima scolii de pe bancile careia au plecat ca specialisti de inalta clasa.

    5. Transformarile

    Dupa 1990 a urmat o perioada de reala inflorire a invatamantului superior de informatica economica. Planurile de invatamant, continutul disciplinelor si existenta unor laboratoare dotate cu tehnica de calcul de ultima ora, au readus in prim plan absolventul nostru ca specialist foarte cautat pe piata muncii. Au aparut si alte transormari, corespunzatoare trecerii de la cinci ani la un invatamant de patru ani, cu efecte extrem de imprevizibile in planul profunzimii pregatirii de specialitate. Dupa anul 2000 s-a trecut la implementarea invatamantului 3+2+3, ceea ce a schimbat din temelii esenta invatamantului de informatica. Efectele se vor resimti peste multi ani, mai ales in ceea ce priveste capacitatea organizatiilor de a implementa solutii noi si noriginale informatice de ultima generatie, in comparatie cu situatiile in care se preiau si se parametrizeaza solutii cu caracter general. Acum, invatamantul de informatica este intr-o permanenta adaptare pentru a prelua cele mai noi tehnologii IT&C, astfel incat absolventul sectiei de Informatica Economica sa se integreze direct si rapid in productie. Toate transformarile au avut loc pentru a se obtine un invatamant orientat catre studentul ce trebuie sa intre rapid pe piata muncii, fara costuri suplimentare de integrare.

    6. Viitorul

    Cand se prefigureaza viitorul sectiei de Informatica Economica trebuie gandite laboratoarele in care nu vor mai fi calculatoare legate cu atatea fire, salile de curs si de seminar vor arata altfel, iar modul in care se vor desfasura cursurile si seminariile vor include nenumarate dintre facilitatile mediilor virtuale. Inca se observa ca e-Learning de azi nu dispune de un limbaj al sau asa cum cinematografia are limbaj propriu, ci parca este ceva carpit. Faptul ca in viitor se va lucra cu date, informatii dar preponderent cu cunostinte, nenumarate dintre componentele proceselor de instruire vor capata noi valente. Instruirea, evaluarea si examinarea vor avea cu totul alte componente, punandu-se accent pe creativitate, pe dezvoltarea personalitatii studentului, intrucat trecerea la un invatamant orientat spre inovatie si ceratie, presupune utilizarea de cu totul alte resurse. Organizatiile virtuale si globalizarea vor impinge invatamantul spre inalta performanta. In anul 2025, invatamantul superior de informatica economica va fi cel mai performant, pentru ca este singurul ce contine in el insusi motoarele de dezvoltare interna. Restructurarea fondului de timp atat la nivelul profesorului cat si la nivelul studentului spre a face un loc mai important aspectelor calitative ce se vor regasi in calitatea deosebita a solutiilor date de profesori, de studenti dar mai ales de specialistii care au parasit bancile facultatii, la noile lor locuri de munca.
    Sunt indreptatit sa scriu despre toate acestea intrucat am traversat toate etapele, de la lucrul pe aritmometru, la lucrul pe masini mecanografice, mai apoi programand pe calculatoarele electronice CIFA 102, NEAC 1240, IBM 360, IBM 370, Felix C 256, iar in zilele noastre, pe calculatoarele personale compatibile IBM si acum utilizez un iPad.



    Toate textele de pe prima pagina sunt salvate in ARHIVA

    WWW.IONIVAN.ro de pana la 18 octombrie 2012























    ******************************************
    ******************************************
    ******************************************
    Doctoratul în Informatică Economică

    1. Chestiuni specifice

    Doctorand este orice alsolvent cu diploma a unei facultati si absolvent tot cu diploma a unui curs de masterat, daca in plus:
    - isi doreste sa obtina titlul de doctor in informatica economica
    - lucreaza ritmic
    - vrea sa faca cercetare in stagiul doctoral
    - are aplecare spre a se documenta
    - nu este superficial
    - ce incepe, munceste pana finalizeaza
    - accepta s ca munca lui sa fie evaluata exigent de altii
    - comunica bine cu specialisti dar si cu colegii
    - are inclinatie spre a construi nu spre a nega aiurea
    - doreste sa invete sa scrie articole, sa le publice
    - stie sa se concentreze spre a trece de la lucruri simple catre cele complexe
    - cand isi stabileste un obiectiv lupta pentru atingerea lui
    - vrea sa fie doctor in informatica economica pentru a-si confirma lui insusi ca a parcurs cu succes o alta etapa a instruirii sale.
    Inseamna ca doctoratul este mai intai un act de vointa, este un obiectiv care se atinge numai si numai prin munca. Doctor in informatica economica devine orice tanar care are ambitia sa munceasca intens intr-un doemniu si care are puterea de a selecta din multe solutii numai pe acelea care indeplinesc niste criterii de performanta. Si toate acestea se realizeaza numai si numai sub indrumarea conducatorului sau de doctorat.
    Experienta pe care am acumulat-o in timp imi arata ca orice tanar care doreste, care munceste si care stie sa-si dozeze eforturile concentrate pe un singur obiectiv - realizarea unei teze de doctorat valoroase - incepe si termina cu succes stagiul doctoral. Inseamna ca nimeni nu trebuie sa fie timorat cum ca doctoratul presupune genialitate, eforturi supraomenesti si ca numai niste alesi duc la bun sfarsit un stagiu doctoral. daca din 100 de doctoranzi, 30 lucreaza ritmic si serios si toti 30 incheie stagiul doctoral si 28 sustin teze de doctorat valoroase, inseamna ca oricine lucreaza serios si ritmic termina cu succes stagiul doctoral pentru ca r=(28/30)*100=93% ceea ce este o rata de succes extraordinara, nu incurajatoare ci determinanta in a-l directiona pe orice absolvent de masterat sa se gandeasca la a derula un stagiu doctoral. Ramane la latitudinea fiecaruia sa evalueze daca se inroleaza intr-o astfel de activitate ce presupune efort, creativitate, daruire dar in primul rand munca sustinuta si intr-un ritm uniform.

    2. Pregătire admiterii

    Admiterea este un lucru foarte greu pentru ca trebuie:
    - citita o bibliografie
    - prezenta in fata unei comisii
    - efectuarea unei prezentari
    - intocmit un dosar.
    Tot aici intra gasirea conducatorului de doctorat. Este de fapt lucrul cu care incepe pregatireaadmiterii la doctorat. tanarul care aspira la titlul de doctor trebuie sa se clarifice asupra domeniului unde i-ar placea sa desfasoare cercetare. El trebuie sa vada ce conducator de doctorat are preocuparile spre care si el se indreapta. Va avea o discutie cu viitorul conducator de doctorat. Din acea discutie va rezulta o invitatie a conducatorului ca tanarul sa intre in echipa sa de doctoranzi. Asa era pe vremea mea si mult timp dupa. Acum tinerii nu au o astfel de abordare. Unii merg si fac dosarul trecand un conducator de doctorat din oficiu, ca asa considera ei. Vin la colocviul de admitere, se prezinta. daca este admis, va lucra cu conducatorul scris de el pe dosar sau va fi repartizat la un altul. Dupa aceea urmeaza dialogul asupra problematicii in care se deruleaza cercetarea din stagiul doctoral. daca ceea ce doreste doctorandul ramane pentru stagiul doctoral este o varianta, insa exista si varianta ca stagiul sau doctoral sa se deruleze pe o cu totul alta zona. In opinia mea, tanarul care doreste derularea unui stagiu doctoral de succes trebuie sa discute cu viitorul sau conducator de doctorat despre tematica si sa mearga la colocviu clectia facuta. Adica stie in ce domeniu va face cercetarea, care este titlul tezei si care sunt etapele ce trebuie parcurse, existand contextul unei colaborari in cazul in care comisia de admitere il va da ADMIS dupa desfasurarea colocviului de admitere.

    3. Stagiul doctoral

    Stagiul doctoral include intregul tmp de la inscriere pana la sustinerea publica a tezei. La doctoranzii constiinciosi, cu aplecare spre munca si spre respectarea termenelor, stagiul doctoral este de trei ani in care se include scrierea tezei si deci sustinerea ei. La alti doctoranzi trei ani sunt necesari pentru a face cercetare si al patrulea an este dedicat scrierii tezei. Sunt destul de multi doctoranzi care au stagiul doctoral lung de cinci ani. Exista si doctoranzi care prelungesc la nesfarsit stagiul doctoral si nu sustin niciodata teza.
    In stagiul doctoral, doctorandul trebuie: - sa nu amane niciuna dintre sarcinile ce-i revin
    - sa lucreze ritmic
    - sa inceapa cu incputul, adica cu documentarea
    - sa cerceteze strict pe problema definita in titlul tezei
    - sa nu evite nimic, nici publicarea, nici scrierea tezei
    - sa comunice cu conducatorul sau stiintific
    - sa accepte sugestii de la toti cei care ii vor binele
    - sa minceasca din greu
    - sa fie exigent si realist fara a avea obsesia ca cineva are ceva cu el
    - sa colaboreze cu alti doctoranzi si sa intre in cercul specialistilor pentru a fi bine integrat acolo
    - sa elaboreze solutii originale
    - sun nicio forma sa nu plagieze.
    calitatea de doctorand nu este vesnica si de aceea stagiul doctoral trebuie bine structurat incat aceasta sa fie pe durata cat mai scurta. Doctorandul are la dispozitie sa faca fix orice, sa publice mii de articole, sa faca sute de rapoarte, sa mearga la zeci de wokshopuri. daca nu a scris teza, doctorandul nu a facut nimic. Sa fie clar, doctorat in snseamna teza de doctorat scrisa si sustinuta. Inseamna ca in stagiul doctoral, tanarul doctorand trebuie zi de zi sa puna o caramida la scrierea tezei. Cercetarea se face pe problemele din teza
    Publicarea de face cu chestiuni din capitolele si subcapitolele tezei. Participarea la conferinte este numai in domeniul in care se face cercetarea pentru teza.
    Discutiile si solutiile originale sunt numai cele care contribuie la dezvoltarea tezei.
    Era o reclama: nicio masa fara peste. Aici reclama este: nimic fara a fi inclus in teza candva.
    La terminarea stagiului doctoral, teza este gata. Inseaqmna ca autorul tezei vede teza ca pe o constructie. Mai intai pune temelia - documentarea. Apoi construieste peretii - structurarea capitolelor. Realizeaza punerea planseului - conturarea textului. Ferestrele si finisajele - dezvoltarea si elaborarea a textului.
    Cunosc cazuri in care doctoranzii n-au sustinut niciodata teza pentru ca ei nu o aveau. Aveau insa:
    - articole care nu prea aveau legatura cu subiectul
    - rapoarte de cercetare facute ca texte independente din care nu se ia nimic sa fie dus in teza
    - participari la conferinte, workshopuri, grupuri de lucru, fara ceva scris.
    Lipsea teza. De teza nu se apuca nimeni de la zero in ultimele 6 luni ale stagiului doctoral. La teza se lucreaza din prima zi. Tot ce se face in stagiul doctoral este gandit spre a fi dus direct sau cu foarte mici prelucrari in teza de doctorat.

    4. Elaborarea tezei de doctorat

    Cine crede ca va scrie 150 de pagini dintr-o rasuflare, in doua sau trei saptamani, se inseala amarnic. O teza de doctorat buna se scrie in cel putin doi ani, cu conditia in in alti doi ani precedenti autorul sa fie preocupat in a munci in domeniu si in a se documenta serios. Autorul trebuie, inainte de a se apuca sa redacteze teza de doctorat:
    - sa scrie comunicari de 4-10 pagini la conferinte pentru a se familiariza cu scrisul de lucrari stiintifice
    - sa colaboreze cu alti tineri dar cu experienta in publicarea de articole la scrierea unor parti mai ales in zona de aplicatie a unui articol care se va publica
    - sa elaboreze rapoartele de cercetare dupa o structura clara discutata cu conducatorul stiintific
    - sa organizeze cu atentie materialele elaborate, prezentate sau tiparite astfel incat regasirea lor sa se faca rapid si corect
    - sa invete clar cum se citeaza lucrarile scrise de altii si cum se folosesc citate din lucrarile altora
    - sa construiasca foldere cu articole, carti, volume de la conferinte pe care le are in format digital pentru documentare dar mai ales pentru verificare
    - sa invete sa foloseasca corect fisierele cu blbliografie, cu anexe si sa lucreze cu acestea asa fel incat sa asigure corectitudinea continutului oricarei lucrari stiintifice pe care o elaboreaza.
    In opinia mea, numai o persoana care a scris lucrari de cateva pagini are sanse de a finaliza alte lucrari de 20 de pagini. Numai o persoana care a elaborat 4-6 lucrari de 20 de pagini are sansa de a trece la elaborarea de materiale coerente, consistente si valoroase de 40-50 de pagini. Numai acela care a facut cel putin 3 materiale de peste 40 pagini va avea succes in a scrie o teza d doctorat buna. Orice alta abordare este o poveste frumoasa care ramane in stadiul de intentie. Tot in oponia mea, cel ce incearca sa se apuce din star de aq scrie o teza fara sa aiba in spate un trecut glorios de a scrie lucrari mai mici ca intindere, apoi mai mari, ajungand sa manuiasca usor condeiul in a structura ceva la peste 40 de pagini, numceste cu mult mai mult decat daca ar face treaba ca lumea de la inceput. In limba romana avem proverbul cu lenesul mai mult alearga, proverb care se potriveste oricarei abordari nerealiste din partea doctorandului ce crede ca va scrie 150 de pagini. de la inceput. orine doreste sa faca o teza de doctorat buna sau foarte buna trebuie sa procedeze astfel:
    - isi stabileste domeniul
    - se apuca si citeste literatura din acel domeniu
    - incepe sa faca ceva practic din care sa se verifice ca a inteles bine ceea ce a citit
    - isi defineste obiectivul stagiului doctoral cu sanse bune de succes
    - stabileste titlul tezei
    - impreuna cu conducatorul sau construieste un cuprins al tezei, cuprins oarecum standard, cu mici actualizari date de problema de rezolvat
    - face o documentare temeinica citind carti, articole, proceedings-uri
    - identifica probleme de rezolvat
    - deruleaza activitate de cercetare stiintifica intr-o echipa
    - detaliaza structura tezei cu subcapitole dar si cu dezvoltari de idei la nivelul subcapitolelor
    - scrie articole pentru conferinte, care se regasesc in subcapitolele planului tezei
    - participa in echipe de specialisti la solutionarea de probleme in alte proiecte, probleme care au legatura cu domeniul sau de cercetare
    - continua documentarea
    - rezolva probleme legate de ceea ce este definit in obiectiv si care rezultadin activitatea sa de cercetare
    - elaboreaza singur dar si in echipa si publica articole
    - elaboreaza rapoarte de cercetare de 40-50 pagini
    - intensifica cercetarea stiintifica
    - construieste arborescenta tezei pentru a gestiona redundanta
    - face inventarul pentru a vedea gradul de acoperire cu materiale publicate a capitolelor tezei
    - creaza un folder pentru teza si gestioneaza cu mare atentie versiunile tezei
    - pe langa fisierele capitolelor creaza si fisiere pentru anexe pe care le completeaza dinamic
    - se apuca si scrie ideile in fiecare subcapitol asa cum rezulta din arborescenta
    - dezvolta textul asigurand scrierea corecta a formulelor
    - se ingrijeste sa faca referiri si citari corecte
    - verifica cu scrupulozitate cum include materialele in bibliografie astfel incat aceasta sa fie corecta
    - include figuri pe care le refera acolo unde le-a pus
    - elimina riscul greselilor de ortografie din ntextul scris
    - intelege sa nu plagieze dar si mai rau sa nu se autoplagieze
    - face distinctie care sunt solutiile sale originale si ceea ce este de la alti autori.
    Teza se construieste singura cand autorul are lucrurile foarte clare.

    5. Susținerea tezei

    Este momentul culminant al finalizarii stagiului doctoral. Exista un ritual care se parcurge si care include: prezentarea de catre presedintele sedintei a membrilor comisiei, a doctorandului, prezentarea tezei de catre autor, citirea de referate, intrebari si raspunsuri, semnarea procesului verbal, citirea acestuia, felicitarea, o mica luare de cuvand a proaspatului doctor.
    In opinia mea, sustinerea trebuie pregatita asa fel incat sa se deruleze fara incidente. De-a lungul anilor am identificat urmatoarele situatii bizare, pe care nu le numesc incidente, ci numai lipsa de management sau mai bland, management neadecvat, precum:
    - prezentarea de catre doctorant prea lunga, adica in loc sa zicem 3--40 minute, a sarit de doua ore, enervand pe toata lumea
    - includerea in prezentare a elementelor polemice, nejustificate ale doctorandului cu membri comisiei, incercand punerea acestora intr-o situatie proasta, bineinteles, fara succes
    - imposibilitatea de a utiliza videoproiectorului datorita unor chestiuni tehnice privind o interfata
    - intrarea in niste detalii enervant de nesemnificative
    - includerea in prezentare a elementelor eronate in formule, in text si in grafice
    - incercarea de a spune ca sunt solutionate si ca sunt originale rezultate incomplete sau stiute deja din literatura
    - respunsuri eronate la intrebarile comisiei sau ale celor din public
    - consideratii demolatoare venite din partea comisiei sau din public
    - propuneri bine fundamentate de neatribuire a titlului de doctor
    - dezvoltari pe langa referate care evidentiaza minusuri suparatoare dar neesentiale din teza.
    Daca exista o buna conclucarre intre conducatorl doctorandului si doctorand, bineinteles asemenea situatii sse evita cu mare usurinta. Se presupune ca:
    - se face o repetitie a prezentarii tezei in fata conducatorului
    - teza are la baza articole publicate
    - inainte de a fi trimisa la comisie, teza este evaluata riguros de coordonator
    - doctorandul insusi cu exigenta a verificat tot ceea ce a scris in teza
    - au existat discutii cu specialistii si in teza se tine seama de observatiile acestora.
    Numai o teza elaborata cu mare grija si urmarita cu exigenta de conducatorul doctorandului, va fi garantia ca la sustinere nu apar situatii delicate ca uneori duc la neacordarea titlului de doctor in informatica economica. Candva, inainte de sustinerea publica avea loc sustinerea in catedra a tezelor de doctorat, catedra fiind forul suprem care gira calitatea unei teze de doctorat. Din motive care imi scapa dar pe care nici nu le-am inteles, sustinerea tezei in catedra a fost inlocuita cu sustinerea in fata unei comisii de indrumare. Istoria va consemna daca aceasta decizie a fost sau nu productiva. Stiu ca am continuat cu prezentarea tezelor de doctorat in Seminarul RACOVEANU, asa cum se facea si pe vremuri, asa fel incat aprecierea calitatii tezei sa fie in continuare data de colectivul de catedra, inclusiv cu supunere la vot. Bineinteles ca o astfel de abordare nu diminueaza rolul acelei comisii de indrumare, insa da forta prin vot demersului doctorandului daca acesta a facut treaba buna.
    Consider ca sustinerea tezei de doctorat trebuie precedata de mai multe filtre si numai in acest fel se evita situatii jenante si pentru doctorand dar si pentru conducatorul stiintific. Trebuie spus ca rareori se intampla ca o teza respinsa sa redevina intr-un interval rezonabil deza doctorat de succes. Si mai trist este faptul ca pentru o teza respinsa nu prea se mai gaseste si un nou conducator de doctorat care sa se expuna unei sustineri publice... Conducatorii de doctorat pe care i-am cunoscut de-a lungul carierei mele au lucrat in asa fel incat nu am fost martorul unor scene dramatice de respingere de teze de doctorat. Am fost in comisii unde doctoranzii au fost atentionati sa scurteze prezentarea sau au aparut situatii in care s-au atribuit alte calificative decat cele solicitate la incheierea referatelor, neplacuta fiind situatia in care unul dintre referenti nu a dat nici bine si nici foarte bine, ajungandu-se la calificativul final de bine. Oricum, un management bun al sedintei de sustinere publica a tezei va asigura succesul ceea ce inseamna ca nu apar incidente tehnice, de prezentare, de evaluare si mai ales in atribuirea titlului.

    6. După doctorat

    Cine incepe un stagiu doctoral se va convinge ca nu este vorba de distractie,ci de munca intensa in care cercetarea joaca un rol important. Efortul de a realiza o teza de doctorat de cel putin 150 de pagini este important si asigurarea originalitatii il solicita foarte mult pe autor. De aceea, dupa sustinere, tanarul doctor in informatica economica rasufla usurat ca a parcurs cu succes o importanta etapa din viata sa.
    Tanarul doctor in informatica economica are urmatoarele optiuni:
    - sa intre prin concurs in invatamantul superior, ceea ce inseamna sa duca mai departe ceea ce a facut in stagiul doctoral, adica sa continue sa cerceteze, sa publice articole si chiar sa faca management de proiecte IT finantate, cu unele dintre problemele abordate in stagiul doctoral, ceea ce inseamna ca doctoratul ii va folosi si in munca de cercetare dar si in promovarea de la asistent, la lector, la conferentiar, respectiv, ceva mai tarziul la mult ravnitul titlu de profesor universitar, respectiv, si calitatea de conducator de doctorat;
    - sa desfasoare o activitate complexa intr-o companie dezvoltatoare de software unde ceea ce a acumulat in stagiul doctoral ii va permite sa colaboreze, sa coordoneze dar sa si comunice pentru a atinge obiectivele propuse; exista si astfel de companii de software unde un PhD este la mare pret și unde in echipe la elaborarea de oferte sunt folositi posesori de diplome de doctor mai ales daca au varsta sun 35 de ani, pentru ca la evaluarea oferteleor sunt aducatori de puncte importante; peste tot este incurajata perfectionarea prin doctorat a tinerilor, mai ales atunci cand se urmareste dezvoltarea de proiecte unde inovativitatea este elementul esential de progres al organizatiilor dezvoltatoare de software bazat pe tehnologii avansate;
    - sa participe la competitii pentru schimbarea jobului unde certificarile si titlurile academice joaca un rol important sau unde a face dovada publicarii de articole pe o anumita tema reprezinta elementul cheie in a aprecia un CV; organizatiile care isi orienteaza activitatea de HR spre detinatorii de titluri stiintifice au in vedere crearea acelui context de accesare a fondurilor pentru derularea de activitati de cercetare-dezvoltare in consortii in care sunt laboratoare puternice si universitati de renume; aceste organizatii vor fi acceptate in clubul select al consortiului care intocmeste o oferta pentru a derula cercetare prin programe finantate, trebuie sa includa si dezvoltatori de IT&C din industrie, dar care au nuclee de cercetare, lucru dovedit prin cei cativa posesori ai titlului de doctor in informatica economica angajati acolo, chiar daca in mod obisnuit activitatile derulate de acestia nu inseamna obligatoriu cercetare stiintifica platita acolo, ci activitati pe cont propriu, inclusiv de a publica sau de a face deplasari la conferinte unde le-au fost acceptate materialele trimise; - sa se prezinte ca sunt doctori in stiinte ori de cate ori au ocazia in diferite colectivitati unde intra pentru prima data, sa tipareasca pe carti de vizita fie PhD, fie Dr. sau dr. inaintea numelui, sa scrie pe placuta de la usa apartamentului intre fam. si nume, prescurtarea dr. care atrage confuzii atunci cand apar situatii de urgenta, lumea crezand ca este vorba de medic si cere ajutorul, ajutor care nu are cum sa-l dea un informatician, cat este el de PhD.
    Titlul de doctor in informatica economica arata capacitatea posesorului sau:
    - de a derula un stagiu compact de cel putin 3 ani pentru a atinge un obiectiv
    - de a concretiza activitatea sa printr-un produs finit numit teza de doctorat
    - de a accepta ca activitatea sa sa faca obiectul unei evalari intr-o comisie
    - de a se supune evaluarii in public.
    Un tanar care este posesorul unui titlu de doctor in stiinte economice cu specializarea informatica economica merita respectul oricarei colectivitati pentru ca a muncit un numar de ani, pentru ca a facut activitati coerente, legate intre ele de cercetare, de verificare in practica a rezultatelor, de publicare a solutiilor originale si de confruntare cu specialistii din domeniul sau, astfel incat acestia sa conchida ca au in fata un tanar valoros, cu pregatire temeinica. Stagiul doctoral este caracterizat prin munca asidua, prin obtinerea de rezultate originale si prin scrierea unei teze. Pentru toate acestea posesorul titlului de doctor in informatica economica, asemeni doctorilor in orice domeniu, fie ca este stiinta, arta sau sport, merita respectul celor din jur.





    Ion IVAN Ion IVAN Ion IVAN
    Necesitatea de a avea istorie

    1. Timul care trece

    Fiecare dintre noi este coplesit de nenumaratele activitati pe care trebuie sa le indeplineasca zilnic pentru a-si multumi cat de cat sefii. Luati cu treburile zilnice trecem pe un plan secund ceea ce am efectuat ieri, trecem pe un al treilea plan ceea ce am executat alaltaieri si aruncam pur si simplu in uitare ceea ce am realizat luna trecuta, ca sa nu mai vorbim despre soarta a ceea ce am realizat acum un an sau acum zece ani. Uneori ne amintim cu diferite prilejuri ceea ce am facut acum cativa ani, fara a mai enumera exact sirul faptelor, data in care evenimentul s-a produs si chiar ridicand o serie de semne de intrebare legate de persoanele care au fost prezente. In textele noastre vom introduce din precautie sintagme precum:daca bine imi aduc aminte, daca nu ma insala memoria sau parca asa stateau lucrurile.
    A avea un jurnal si a face insemnari zilnice presupune foarte multa rigurozitate din partea celui care isi propune un asemenea demers. Jurnalul este mare consumator de timp daca autorul lui isi propune sa faca insemnari zilnice si mai ales daca doreste sa asigure un anumit nivel de detaliere si sa faca si analize in profunzime.
    Daca insa exista o preocupare cat de cat pentru a avea un inventar al faptelor, este rezonabil sa se faca unele insemnari si mai ales sa se conserve documente si obiecte cu atasarea de texte care sa lamureasca precis despre ce este vorba. Cine doreste sa tina o evidenta a articolelor publicate nu are altceva de facut decat sa ia o cutie in care sa stocheze exemplarele din reviste, cu fata in jos, pe masura ce aceste reviste se tiparesc si autorul achizitioneaza numarul in care i-a aparut articolul. Cand rastoarna cutia, va avea un teanc de reviste in ordinea aparitiei articolelor. Daca autorul este inspirat si pune in fiecare revista un CD cu fisierul document al articolului, bineinteles va avea posibilitatea sa reutilizeze parti din acele fisiere ori de cate ori este nevoie. Singura conditie este de a pune la loc CD-ul pentru a nu incurca lucrurile. Este excelent ca pe fiecare CD sa scrie cu o carioca un text ce priveste identificarea articolului precum titlu, revista, an de elaborare si alte lucruri considerate utile.
    In cazul in care autorul considera ca formatele fizice ocupa spatiu si sunt dificil de gestionat, are posibilitatea de a gestiona tot ceea ce realizeaza in format digital. Numai ca este foarte important sa asigure calitatea si mai ales procesul de actualizare sa fie exact in concordanta cu derularea evenimentelor. orice amanare determina uitarea si pierderea de informatie si va fi foarte greu sa fie identificate fisiere ceralizate candva, cu ceva, despre ceva, pentru cineva si tot asa. Managementul fisierelor este o stiinta grea, mai ales daca se tine seama ca stergerea unui fisier este cea mai simpla operatie din acesta lume, iar recuperarea este operatie foarte grea daca nu imposibila de cele mai multe ori.

    2. Colectionarea de obiecte

    Suntem obisnuiti sa admiram in muzee diferite obiecte din ceramica si ni se pare un lucru nemaipomenit sa vedem migala cu care acestea au fost reconstituite. Suntem de-a dreptul coplesiti sa intram in case memoriale sau in muzee satesti sa admiram costume nationale pe care impatimiti ai portului popular le-au adunat de colo si de colo, reunindu-le la un loc si devenind adevarate comori de a caror existenta ne bucuram si noi. In toate domeniile exista posibilitatea de a face colectii de obiecte odata cu trecerea timpului. Colectiile de sifoane, de fiare de calcat, de pluguri, de halbe de bere, de potcoave, de marci postale, de carti postale, de vederi dar si de autoturisme sunt la mare pret in ziua de azi. Una este sa mergi sa cumperi dintr-un anticariat o carte rara prin faptul ca are autograful autorului si altfel stau lucrurile daca atunci cand este editata si se gaseste in librarie sa fie achizitionata cartea si sa se obitina autograful direct de la autor cand acesta a lansat intr-o librarie respectiva carte. Colectia de obiecte se construieste pas de pas, obiect de obiect si placerea colectionarului este de a identifica piese, de a negocia pretul si mai apoi de a cumpara obiectul pentru a-si intregi colectia.
    In viata de zi cu zi se produc atat de multe evenimente insotite de realizarea de inscrisuri si mai ales de fotografii, incat daca ne propunem sa le pastram asigurand dispunerea lor in sitva, cu siguranta vom fi in stare sa redam cu suficienta exactitate derularea de evenimente si mai ales sa aratam cu documente ca lucrurile stau exact asa cum le relatam. Viata in complexitatea ei pune altfel problemele si vartejul ei genereaza trecerea peste lucruri esentiale in viteza si numai dupa ce s-au scurs multi ani ne dam seama ca un eveniment a fost determinant pentru evolutia noastra sau pentru evolutia unei institutii, au uneui oras sau chiar a unei tari. A pastra niste ziare, a pastra carti, a pastra insigne, diplome, fotografii este esential. Numai ca fiecare dintre obiectele pastrate trebuie sa fie insotite de un mic text lamuritor. Pe spatele unei fotografii trebuie scrise obligatoriu data in care a fost facuta si locul. Daca este o fotografie de grup, este rezonabil sa fie scrise si numele persoanelor astfel incat acestea sa fie identificate fara dificultate.

    3. Tentatia de a distruge

    Cand un aparat electronic devine invechit si apare o alta generatie, desi respectivul functioneaza, va fi inlocuit. Exista nenumarate oferte in care ducand la schimb obiectul vechi, se obtine un discount de 10%, ceea ce este foarte stimulativ. Asa se face primul pas spre a pierde urmele trecutului. Nimeni nu spune ca un apartament sa fie transformat intr-un depozit de vechituri, dar este important ca din cand in cand, unele aparate care reprezinta ceva special prin brand, prin functionalitati si mai ales prin aspect, sa fie pastrate ca obiecte ornamentale si de efect. Schimbarile violente in zona tehnicii de calcul au facut ca ritmul de inlocuire a calculatoarelor sa fie extrem de accelerat. Trecerea de la calculatoarele 286, 386, 486 s-au produs in mai putin ce cinci ani. Cresterea utilizarii de laptop-uri este spectaculoasa acum, fara a mai vorbi de generalizarea utilizarii tabletelor. Ar fi extrem de instructiv daca cineva ar avea curiozitatea sa faca o colectie de tablete astfel incat sa vada care este diferenta intre prima tableta de acum 3-4 ani si tableta de care dispune acum. Este interesant sa se compare greutatea, capacitatea de memorare, forma, autonomia si functionalitatile. Un tabel cu parametri si cu bifarea caracteristicilor scoate la iveala dramatismul evolutiei. Numai ca atunci cand a fost achizitionata o noua tableta sau un nou laptop, cu siguranta ca vechea scula fie a fost data copiilor, fie a fost returnata proprietarului si nu se mai stie de soarta ei. A construi mici muzee de asa-zise antichitati, nu costa bani daca se realizeaza etapa cu etapa.

    4. Crearea istoriei

    Cine crede ca istoria se construieste de la sine si este nevoie sa se faca sapaturi arheologice pentru a descoperi un trecut, se insala. Acum, istoria trebuie construita pas cu pas pentru ca ideia celor trei R determina astfel de masuri incat trecutul este irecuperabil. Se impune ca fiecare organizatie, fiecare persoana sa dea dovada de mare atentie si sa manifeste o inalta exigenta atunci cand este vorba de a trece la crearea unor compartimente de stocare, de arhivare si de conservare a trecutului. Este important sa se asigure o astfel de depozitare a obiectelor incat acestea sa fie functionale si starea lor de conservare sa se mentina la un nivel calitativ ridicat. Este necesar ca la nivelul fiecarei organizatii sa se defineasca modalitati de arhivare cu regasire dupa mai multe criterii si sa se treaca la organizarea locurilor de stocare. Uneori se da dovada de mare usurinta in a trata scoaterea din uz a unor echipamente si trimiterea lor la fiare vechi sau vinderea lor catre firme care recupereaza metale neferoase. Mai dramatica este situatia in care elemente de mobilier, carti, afise, tablouri sau obiecte legate de diferite evenimente sunt pur si simplu aruncate sau date la topit cum este cazul cartilor. A trata cu usurinta si dispret pe cei care pregatesc istorie prin stocare este o eroare impardonabila.
    Crearea istoriei se realizeaza clipa de clipa si se impune definirea de proceduri care sa asigure ca evenimentele sunt consemnate, ca obiectele sunt conservate si mai ales ca documentele oficiale sunt referite corect. Numai asa se va scrie ISTORIA unei institutii de invatamant superior, ISTORIA inei facultati, ISTORIA unui departament sau ISTORIA unei discipline. O istorie bine documentata se construieste din enumerarea corecta a evenimentelor marunte. Dar pentru a avea elementele necesare, trebuie ca inaintasii sa fi dat dovada de multa atentie in a consemna evenimentele atunci cand au avut loc. Ei trebuiau sa specifice cu claritate elemente de identificare si mai ales sa redea exact denumiri, nume de persoane, pozitii si rezultatele unor decizii luate prin vot. Aducerile aminte sunt importante, dar fara documente scrise, fara marturii materiale, istoriile isi pierd din rigoare, devenind incarcate de mult subiectivism.
    Pentru orice exista posibilitatea de a scrie o istorie. daca cineva construieste o casa, va scrie istoria adunand documente legate de achizitia pamantului, de elaborarea proiectului, de stocarea autorizatiilor, de colectionarea de documente privind achizitia de materiale, de fotografiile cu stadii ale ridicarii constructiei, cu fotografii privind muncitorii si tot ce mai este necesar pentru a avea o imagine clara legata de ceea ce a insemnat efortul de a face acea casa.
    Singura obligatie a celui care doreste sa scrie o carte de istorie este legata de necesitatea de a parcurge etapele necesare de documentare, astfel incat sa fie luate in considerare toate sursele, fara a lasa locuri albe generatoare de interpretari si mai ales de rescrieri, care au rolul de a rastalmaci, deci a denatura descrierile realizate initial. Dupa o documentare temeinica, o carte de istorie trebuie structurata si trebuie definita metoda utilizata. scrierea cartii de istorie, indiferent asupra carui subiect zaboveste inseamna un efort considerabil mai ales daca se urmareste asigurarea calitatii analizei efectuate. Nu se scrie o carte de istorie nici pentru a plati polite si nici pentru a scoate ostentativ in evidenta rolul cuiva in desfasurarea de evenimente. cartea de istorie se scrie pentru a pune in evidenta adevarurile asa cum au fost ele pentru o anumita perioada, pentru un anumit eveniment sau pentru evolutia unei structuri organizatorice. Totul trebuie sa se bazeze pe documente. daca apar marturii, acestea trebuie sa fie dim mai multe surse si mai ales, sursele trebuie sa fie credibile.

    5. Istoria prin continut digital

    Fata de perioadele precedente in care nu exista continut digital, acum istoria se construieste sub ochii nostri. Cu o singura conditie: sa dorim acest lucru.
    Fiecare organizatie are portalul ei. Un portal bine structurat are tot ceea ce trebuie pentru a dezvolta acele elemente specifice construirii unei istorii cuprinzatoare a organizatiei. Efortul este minim. Dar pentru aceasta trebuie:,br> - structurarea portalului astfel incat sa accepte organizarea pe ani a continutului digital
    - definirea unui vocabular stabil care sa permita cautarea informatiei
    - utilizarea de sabloane care standardizeaza informatiile stocate
    - regruparea fisierelor in raport cu destinatarii
    - structurarea portalului pornind de la utilizatori si frecvente de accesare
    - reorganizarea dinamica a continutului digital dupa chei la cerere
    - informatiile supuse arhivarii nu se prelucreaza, raman asa cum au fost generate
    - asigurarea unui nivel de omogenitate maximla nivel structural si de completitudine.
    Managementul portalului ca proces de adaugare de continut digital si de mutare a structurilor de continut digital, are menirea de a creste acuratetea proceselor fara pierdere de informatie. Daca tot ce este informatie curenta in anul urmator trece automat ca element legat de anul care a trecut, informatia fiind inclusa in sirul anilor precedenti, procesul este realizat rapid, urmand ca informatiile pentru noul an sa urmeze structura deja data, la care se mai adauga noi elemente. Ideia de baza in conditiile inexistentei limitarilor de stocare este de a defini o structura a portalului astfel incat informatia sa se regaseasca rapid, sa fie completa si mai ales sa reflecte adevarul.





    Toate textele de pe prima pagina sunt salvate in ARHIVA

    WWW.IONIVAN.ro de pana la 18 octombrie 2012